Ciprian Zancu promovează arta populară românească: „Păstrarea tradițiilor ar trebui să fie misiunea oricărui român din străinătate”

Pictează icoane pe sticlă cu o pasiune extraordinară. „E ca și cum m-aș ruga la Dumnezeu, așa simt în timp ce pictez icoanele”, spune Ciprian Ilie Zancu, român stabilit în Italia. Un român cu credință în Dumnezeu, căruia îi dau lacrimile când se întoarce în România și care face tot posibilul ca tradițiile românești să nu se piardă în comunitatea românească unde trăiește.

Ciprian Ilie Zancu are 42 de ani, este originar din Fălticeni, județul Suceava iar în prezent locuiește cu familia la Cremona, în regiunea Lombardia. A muncit mai întâi în Sicilia, apoi a venit la Cremona. Pe oriunde a fost, l-a însoțit pasiunea pentru pictură a icoanelor pe sticlă, pasiune pe care o are încă din țară. ”Am lucrat la fabrica de sticlă din Fălticeni. Acolo, de la câțiva colegi pasionați de această artă, am deprins pictura pe sticlă și mai ales a icoanelor. Am stat printre ei, ne-am vizitat și așa am reușit să deprind această pasiune minunată.”




Ajuns în Nordul Italiei, la Cremona, Ciprian Zancu a avut norocul de a-l cunoaște pe preotul Doru Fuciu, un mare pasionat de icoanele pe sticlă.

”Eu frecventez biserica și când am ajuns la Cremona am avut norocul să întâlnesc un preot cu har, un om care iubește pictura tradițională și arta populară bisericească. I-am fost prezentat ca o persoană care pictează icoane și el a fost extrem de încântat. Cunoaște foarte bine tehnica, știe despre icoanele făcute cu sute de ani în urmă, când românii își pictau singuri icoanele, nu aveau posibilitate să cumpere. M-a ajutat și am continuat să pictez, am făcut pentru biserică multe icoane care spre mândria mea au fost puse în biserica din Cremona. Apoi, am participat la numeroase expoziții și evenimente culturale de excepție care m-au făcut cunoscut unor iubitori ai unei asemenea arte.”, a povestit Ciprian.

Românul și-a creat un colț de Bucovină în casă. ”Am un loc unde am adus lucruri populare, din țară, mi-am creat un colț de rai bucovinean. Am pus și ouă încondeiate, de mine și fata mea, lucruri populare și char și o credență.”

Talentul său nu a trecut neobservat și a fost invitat să își prezinte colecția iar în unele cazuri a fost solicitat să facă icoane contra cost. ”L-am cunoscut pe profesorul universitar Vittorio Cazzoli, poet și om de mare cultură, care m-a ajutat să îmi promovez talentul. Mi-am format o colecție de icoane, pe care și cu ajutorul lui le-am prezentat în diferite situații și evenimente culturale. Mi s-au cerut chiar și comenzi de icoane, pe care am primit chiar și bani. În vremurile astea au fost un ajutor neprețuit.”, ne-a spus el.

De circa doi ani de zile, românul a început să încondeieze ouă, artă pe care și-a însușit-o colaborând cu femei din Ciocănești, localitate renumită pentru maeștrii încondeierii ouălor, pentru muzeul ouălor încondeiate. „Am aflat că și bunica mea, în apropierea Paștelui, încondeia ouă. Am hotărât să învăț și eu tehnica. Am luat legătura cu o femeie din Ciocănești, o maestră în această artă, și cu sfaturile ei, primite cu mare plăcere, am început să pictez ouă. Cred că am reușit până la urmă să scot obiecte frumoase.”

Ciprian Suciu ne-a povestit și despre activitatea din cadrul bisericii ortodoxe de la Cremona. „Preotul Doru Fuciu ne-a încurajat să creăm ore de pictură pe sticlă și ouă încondeiate și, împreună cu copiii care frecventează cursul de catehism  am inițiat cursuri la care vin mulți cu plăcere. Și pe viitor ne propunem să le dezvoltăm cât mai mult. Păstrarea tradițiilor românești ar trebui să fie misiunea oricărui român aflat în străinătate.”

L-am întrebat pe român în finalul interviului dacă s-at întoarce acasă. „De fiecare dată când ajung în România și pășesc pe pământul locurilor ele natale, mi se face pielea de găină și îmi dau lacrimile. Pentru că eu îmi iubesc țara și glia strămoșească. Pentru binele copiilor am ales să plec în străinătate, când am văzut că nimic nu se construiește, totul se dărâmă și se vinde. Cum a fost și cazul fabricii de sticlă unde am lucrat. Dintr-o unitate care făcea doar export pentru produsele extraordinare care se produceau acolo, a ajuns o ruină, totul s-a vândut. Voi veni definitiv când lucrurile se vor schimba și voi considera că și copiii mei vor putea să trăiască într-o țară care le dă șanse”.

Andi Rădiu