Când a ajuns în Londra, Stela Vulpe era doar un copil, care s-a trezit după mai puțin de un an de stat aici că trebuie să se descurce singură. Nu s-a lăsat copleșită de acest aspect și nici de greutățile prin care a trebuit să treacă, iar astăzi, la aproape cinci ani de la primi pași pe meleagurile britanice, când nu e la școală sau implicată în acțiuni de voluntariat, îi ajută fără nicio obigație pe românii nou veniți în UK cu sfaturi legate de obținerea actelor sau de completarea Tax Return-ului.
Stela și-a început viața în Anglia la doar două luni după ce a împlinit 17 ani, în august 2007. Nu a fost ea cea care a ales statutul de imigrant, dar acum, după aproape cinci ani de când a părăsit România, nu regretă nicio clipă că destinul a adus-o în Marea Britanie.
“Părinții au fost cei care au decis pentru mine. M-au adus la învățătură și m-au lăsat în grija unchiului care un an mai târziu s-a întors acasă. Pe-atunci încă nu prea înțelegeam multe, dar, din cauză că am rămas fără familie aici, am fost nevoită să mă acomodez rapid și să decid singură pentru mine, ceea ce nu mai făcusem acasă”, povestește Stela.
Cu toate că era încă un copil, a reușit să se adapteze noului mediu și să depășească singură toate greutățile cu care imigranții români se confruntă în UK. Nu s-a dat bătută în fața problemelor care apar în obținerea actelor, iar faptul că i-a fost foarte greu să găsească informații utile despre drepturile imigranților a motivat-o mai târziu să-și deschidă un blog prin care să ajute românii cu răspunsuri la majoritatea întrebărilor care apar odată cu începutul unei noi vieți în Marea Britanie.
Spirit filantropic
“Am fost învățată de mică de către părinții mei să fiu de ajutor celor apropiați și să fac bine. De multe ori am întâmpinat greutăți fiind aici în Londra și nu prea au fost oameni care să mă ajute. Trebuia să plătesc cuiva să îmi dea un răspuns sau să caut răspunsuri la întrebarile mele singură, ceea ce am și făcut. Treptat, am învățat tot ce aveam nevoie să știu fără ajutorul cuiva.
Blogul www.documenteuk.com l-am început într-o dimineață de decembrie. Cu câteva zile înainte, citisem niște informații pe immigrationmatters.co.uk și când am dat mai jos spre comentarii am văzut sute de întrebări, însă, din păcate, fără răspunsuri. Atunci mi-a venit ideea blogului.”, spune Stela.
Consiliere pentru acte
La scurt timp după ce și-a deschis blogul, a început să ofere și consiliere pentru românii care au nevoie de ajutor pentru a obține NINo ori Yellow Card sau pentru cei care nu știu să completeze un Tax Return. Spune că oferă sprijin celor care au nevoie pentru că “se simte bine când știe că a putut să dea un sfat bun cuiva din experiență și nu pentru bani.”
Legat de goana după documente, din experiența pe care a avut-o cu românii pe care i-a ajutat, Stela mai spune că pentru conaționali NINo a rămas în continuare actul cel mai greu de obținut. “Zilele trecute am făcut un sondaj pe blogul meu și răspunsul a fost același, toți românii și basarabenii întâmpină dificultăți cu NINo când decid să se mute în UK. Chiar și eu, cu 4 ani în urmă, am avut aceeași problemă. Interviul pentru National Insurance Number a devenit din ce în ce mai dificil.
Am fost cu aproximativ o lună în urmă ca traducător pentru o doamnă și, după cum am scris și pe blog, am rămas pur și simplu stupefiată când am auzit câte întrebări și ce fel de întrebări îți pun mai nou pentru a completa interviul. De la “cine e contabilul tău?” și “îți iei scara cu tine la muncă?”, până la “cât te des te întâlnești cu contabilul tău?”. Iar dacă eziți să răspunzi la vreo întrebare sau dacă le pare lor că răspunsul tău nu prea sună a adevăr, șansele să primești un răspuns pozitiv se diminuează enorm. Contează mult să ai un raspuns prompt la fiecare întrebare, să fii sigur pe tine și să le dai de înțeles că ai dreptul să primești acest NINo.”
Stela recomandă celor care vor să-și mărească șansele să primească un răspuns pozitiv la interviul pentru NINo să “fie pregătiți, siguri pe ei și curajoși”. “Nu trebuie să mergi la interviu doar cu pașaportul și un bill, nu cunoscând doar bună și la revedere în limba engleză și, mai ales, nu fără speranță”.
Străin în România
În privința speranțelor personale, Stela spune că își dorește să-și găsească un job în contabilitate, anul viitor, după ce își va încheia studiile în domeniu. Până atunci se concentrează pe școală, pe blog și pe acțiuni de voluntariat. Cu toate că trăiește zilnic cu dorul de casă, Stela vrea să rămână aici. “Nu trece o zi fără să îmi amintesc de copilărie și de cei dragi rămași acolo. Cu toate acestea, nu cred că după ce îmi termin studiile mă voi întoarce. De fiecare dată când merg în vizită sau vacanță mă simt o străină, iar asta se datorează faptului că rămân din ce în ce mai puțini prieteni și rude în țară. Toți pleacă, din păcate.”
Pe de altă parte, nu se lasă speriată de faptul că românii nu sunt prea bine văzuți de britanici și că “imaginea noastră are de suferit din cauza unor persoane care mai fac câte o faptă necugetată”. “Toți știu că românii fură, românii sunt răi, românii violează. Dar noi știm că nu e așa. Fiecare dintre noi ar trebui să încerce să demonstreze inversul, și cu timpul vom putea fi apreciați pentru ceea ce suntem într-adevar, oameni muncitori și simpli!”.
Un lucru la îndemână care ar putea fi făcut în această direcție e mersul la vot la alegerile pentru primăria Londrei, consideră tânăra. “Mereu am fost o persoană activă și cred cu desăvârșire că fiecare vot contează, iar dacă ne dorim să schimbăm ceva, trebuie măcar să încercăm! De aceea îi îndemn pe toți, în viitor, să își exercite acest drept!”, concluzionează Stela.
F.B.
