Vasile Bolohan (41 de ani), un român care muncește în construcții în Anglia, ajută de mai mulți ani copii din familii nevoiașe ori orfani, aflați în grija statului, și din veniturile câștigate din greu pe șantier, chiar dacă nu tot timpul are de muncă, dăruiește micuților zâmbete.
Povestea lui Vasile este ca un scenariu de film, el fiind la rândul lui un astfel de suflet chinuit, amintirile din copilărie și adolescență împărțindu-se intre scene violente între mama și tatăl său, preșul pe care dormea, în uscătorul blocului în care părinții săi pierduseră apartamentul, anturaje dubioase și pușcărie.
La 14 ani și jumătate, Vasile era un copil al străzii.
“Mie mi-a fost foame, frig, nu am avut unde sa dorm, am umblat cu papucii rupți, visam la o mâncare caldă, îmi doream sa fac o baie caldă, visam la o casă, o familie… Eu nu am uitat!”, mărturisește Vasile Bolohan.
“Am o nevasta si un copil în vârstă de opt ani și jumătate. Asta am realizat aici, în Anglia”, își începe povestea Vasile. A reușit să ajungă în Leeds, în nordul Angliei, la vârsta de 31 de ani, după ce a încercat de mai multe ori să ia calea străinătății
“Un prieten m-a chemat in Anglia si nu am asteptat să spună a doua oară. Țin minte că de teamă să nu se răzgândească mi-am închis telefonul trei zile până am ajuns la el”, râde acum, după aproape zece ani, Vasile, amintindu-și de începuturile sale în Anglia.
A început să lucreze în construcții și a învățat pe șantiere meserie.
În toți acești ani de când a ajuns în Anglia, suceveanul și-a ajutat mulți dintre prietenii de acasă, din Suceava, să ajungă în Anglia. “Pe majoritatea prietenilor care mi-au făcut un sandwich când nu aveam ce mânca. Pe toți cei care m-au lăsat să fac o baie în casa lor sau m-au lăsat să îmi spăl hainele când mi-a fost greu. În total 53 de persoane”, știe exact cifra Vasile. O parte dintre aceștia l-au dezamăgit, mărturisește, însă a fost învățat de mic să nu se aștepte la prea mult de la oameni.
Prin 2014, a aflat de la o prietenă angajată în sistemul de protecție socială de drama prin care treceau cinci copii din comuna suceveană Adâncata, împreună cu mama lor, toți riscând să ajungă pe drumuri, fără un acoperiș deasupra capului.
Într-unul dintre concediile în România, Vasile s-a dus la familia respectivă și i-a scos pe toți în oraș și le-a cumpărat celor mici ce și-au dorit. Asta, din leafa lui de muncitor în construcții în Anglia.
S-a întors la Leeds cu inima îndoită, simțind că poate face mai mult pentru acei copii și mama lor. A început o campanie pe Facebook și și-a rugat prietenii să îl ajute, fiecare cu ce poate. Deși nu a reușit să strângă cine știe ce fonduri, minunea a venit de la un om de afaceri din Suceava, căruia Vasile i-a povestit de drama celor cinci copiii, iar afaceristul s-a oferit să le construiască o casă. Primarul comunei le-a oferit o suprafață de zece ari de teren și cu sprijinul omului de afaceri, care a dorit să rămână anonim, ceea ce părea doar un vis, o casă pentru familia respectivă, a devenit realitate.
Vasile le-a cumpărat rechizite de școală, televizor, haine și pentru prima oară i-a dus la un restaurant.
La câteva luni distanță, în urma unui articol apărut în Monitorul de Suceava, Vasile a sunat la redacție și a transmis că el vrea să ajute.
Era vorba despre un sucevean care implora să fie ajutat cu o diferență de bani pentru o proteză la un picior amputat. “Am citit în ziar despre acel caz, în pauza de la muncă. În secunda următoare am dat telefon și am trimis banii de proteză. Așa am simțit”, mărturisește Vasile.
Tot citind pe internet presa locala, Vasile a aflat în urmă cu apoape un an și de povestea unei fetițe în vârstă de zece ani pe atunci care adunase zeci de diplome la concursuri de muzică populară, dar acasă părinții se confruntau cu o situație financiară precară.
Vasile i-a trimis din Anglia fetei o vioară profesionistă, iar fratelui ei, care își dorea să devină fotograf, un aparat Canon.
Citiți urmarea AICI.
