Irina a venit la Londra acum un an ca să-și continue studiile. Cum trebuia să se întrețină și-a deschis între timp propria afacere. Animator pentru copii sau “children entertainer” este considerată de Irina o meserie ca oricare alta, dar cu mult mai frumoasă și mai amuzantă. “Zâmbetul copiilor este cea mai prețioasă recompensă”, spune Irina.
Sosită acum un an de la București, Irina Trîncă are la cei 24 de ani ai săi o experiență bogată în meseria de animator pentru copii. Știe să spună povești, să organizeze jocuri, întreceri sportive sau concursuri de logică, îi învață mici trucuri magice, le modelează baloane colorate. Din mâinile ei dibace iese când un pudel rotofei, când o floare viu colorată.
“Eram în anul III de facultate când am decis sâ plec din România. Am umat cursurile Facultății de Medicină Veterinară București. În toamna anului trecut am renunțat, după ce în practica de sfârșit de an am avut revelația inutilității practicării acestei meserii în România. Am făcut practică la un abator și de acolo mi s-a tras. Eu militez pentru apărarea animalelor, nu pentru uciderea lor. Mi-am dat seama că nu vroiam să învăț 6 ani de facultate ca apoi să ajung să-mi deschid un cabinet pentru spălat cățeluși și pieptănat pisicuțe. Am considerat că pot face mai mult de atât. De aceea am lăsat totul în urma mea, mi-am făcut bagajele și așa am ajuns aici”, spune Irina.
Divertisment pentru copii
La Londra, Irina a început să-și caute un job din care să se întrețină. Primele luni a lucrat la un pub. Încă din primii ani de facultate însă, în București, începuse să practice pictura pe față pentru copii. “Am început să merg cu o prietenă din copilărie, care este absolventă a unui liceu de arte, la petrecerile pentru copii. Acolo îi distram pe micuți pictându-le fețele cu vopsele colorate sau făcâdu-le forme stilizate de animale și flori din baloane colorate. După un training de câteva luni, am lucrat la o firmă din București care organiza spectacole pentru copii sau evenimente în mall-uri, iar eu interpretam diferite personaje. De la îngeraș la Alba-ca-Zăpada, Cenușăreasa sau Prințesa din Pădurea Adormită, evident cu o costumație adecvată.
Aici la Londra am colaborat cu cîteva firme care organizează petreceri pentru copii, dar și la cîteva baluri de caritate. Ca angajat primeam 8 lire pe oră, de la 9.00 la 18.00. După o vreme m-am gândit că aș putea să-mi deschid propriul meu business. Mi-am achiziționat propiile mele costume, vopseluri, baloane cărți de modele. Apoi mi-am deschis un site, mi-am făcut cărți de vizită, mi-am făcut publicitate, mi-am luat un contabil și m-am declarat self employed. Acum am propria mea afacere și clienți care mă cheamă la diferite evenimente, petreceri organizate la școli, grădinițe, festivaluri etc. Am la rîndul meu angajat un clown cu care lucrez foarte bine. Aici eu interpretez cu predilecție personajul Alba-ca-Zăpada și Prințesa Miuriel din Lalaland. Cu trusa și scăunelele mă poți găsi în duminicile însorite într-unul din parcurile Londrei “.
Materiale antialergice
Materiale de calitate și îndemânare. Aceste două elemente par să fie cheia succesului în meseria de face-painter. “Vopselurile și accesoriile profesionale pentru pictura pe față pe care le folosesc sunt create pentru o piele delicată, așadar sunt antialergice. Am o paletă diversificată de culori vii care se usucă repede și se înlătură foarte ușor cu apă și săpun. Pentru a realiza o pictură pe față care să te lase pur și simplu cu gura căscată este nevoie de foarte multă muncă și experiență.” Irina este foarte încântată de ceea ce face, pentru că micuții sunt, după părerea ei, cei mai minunați clienți din întreg universul. “Este o fericire să lucrezi copii. Zâmbetul lor este cea mai prețioasă recompensă. Apropierea de ei te face mai bun și mai curat. Cel mai mult mi-a plăcut să lucrez la o școală unde copii au organizat o petrecere pentru strângerea de fonduri pentru copiii cu autism. Munca mea a fost voluntară, dar m-a impresionat cum fiecare copil venea să-l pictez pe față punând conștiincios o liră în pușculița pentru donații”
Dragoste de animale
“Părinților le spun că noi, animatorii pentru copii, nu suntem decât pentru o scurtă perioadă în viața copiilor lor, adică doar atunci când ne cheamă la evenimente. În restul timpului ei, părinții, trebuie să devină personajele de basm ale propriilor copii”. În viața reală, când se desprinde de lumea basmelor, Irina este o studentă conștiincioasă la psihologie la una dintre universitățile londoneze. “Ce-mi doresc este să călătoresc, dar la fel de mult aș vrea să îngrijesc și animalele. În România mi se strîngea sufletul ori de cîte ori vedeam un câine sau o pisică flămândă pe stradă sau în pericol de a fi strivită de vreo mașină. Aici mi se rupe inima pentru bietele vulpi jigărite care scormonesc prin tomberoane. Ca să acopăr ambele dorințe am decis să fac o testare pentru o misiune de voluntariat pe care am trecut-o cu succes. Acum rămâne să mă decid: elefanți în Africa sau maimuțe în Peru. Aș vrea să le salvez pe toate!”, ne-a mai spus Irina.
