Silviu Hârjan (29 de ani) a lucrat în România timp de cinci ani în construcţii ca dulgher. Ca majoritatea românilor a decis să plece din ţară din cauza sărăciei. A venit la Londra şi a lucrat o vreme la o firmă de instalaţii de gaze. Acum are propria companie în domeniu, şi spune că pentru a rezista pe piaţă, ai nevoie de multă ambiţie şi putere de muncă.
“După cinci ani pe şantier în România mi-am dat seama că nu am realizat nimic. Nu aveam o casă a mea, nu aveam niciun ban pus deoparte. Munceam zece ore pe zi, eram dulgher, dar faceam de fapt de toate şi banii erau foarte puţini. Aşa că am decis să vin în Anglia. Am decis să vin aici la muncă pentru că aici lucra cineva din familie, cineva care m-a şi ajutat foarte mult”.
După doi ani ca angajat la o firmă de gaz, Silviu a deschis BS Gas and Heating Ltd. “Am lucrat ca angajat la o firmă autorizată de gaz timp de doi ani. Apoi am decis că pot să fac acelaşi lucru şi pe cont propriu. Simţeam că pot mai mult. Aşa că am riscat. Firma mea se numeşte BS Gas and Heating Ltd şi se ocupă cu instalaţii de încălzire şi gaz. Noi oferim servicii companiilor cât şi clienţilor privaţi. Afacerea merge cu urcuşuri şi coborâşuri, aşa cum cred că este de fapt orice afacere, indiferent de domeniul în care activează. Atunci când însă lucrezi pentru tine trebuie să te menţii mereu pe piaţă, indiferent de cât de greu poate să fie uneori. Trebuie să ai ambiţie şi putere de muncă. În plus nu trebuie să renunţi niciodată. Ai intrat în horă, trebuie să joci”.
“În România nu poţi face nimic fără o pilă”
Stres şi satisfacţii
Pentru Silviu viaţa din Uk este mai agitată şi mai stresantă decât în România. “Pentru mine viaţa de aici este mult mai agitată şi mai stresantă decât cea din România. Diferenţa este că aici ai şi satisfacţii. Una dintre satisfacţii este că aici îţi permiţi mai uşor anumite lucruri şi poţi să te realizezi mai repede. Important este să fii serios, responsabil şi foarte important: sa fii punctual. Din păcate, dacă este că compar viaţa de aici cu cea din România, chiar dacă vă spuneam că aici stresul este mult mai mare, trebuie să recunosc că aici ne este mult mai bine.
În România nu poţi face nimic dacă nu ai pe cineva care să te ajute, care să îţi pună o pilă. Pentru că aşa este în ţara noastră. Nimic nu se poate face decă nu cunoşti pe cineva la momentul şi locul potrivit”.
Sunt oameni şi oameni. Nu poţi cataloga pe cineva doar după naţionalitate “Am lucrat şi lucrez şi cu români şi cu englezi. Sincer sunt mici diferenţe între a lucra cu românii a lucra cu englezii. O persoană cu abilităţi de comunicare şi cu anumite aptitudini poate lucra la fel de bine cu orice naţionalitate. Sunt oameni şi oameni şi nu poţi să îi cataloghezi pe toţi la fel. Nu poţi spune: Da, nu îşi face treaba bine pentru că este român! sau: Este extraordinar în meseria lui doar pentru că este englez!”.
Taxe prea mari
“Eu cred că în Anglia sistemul e greşit în privinţa beneficiilor. Taxele sunt foarte mari. Totul se mişcă foarte încet chiar dacă te agiţi să faci cât mai multe. Este greu pentru că totul se mişcă foarte încet. Foarte multe dintre probleme le poţi rezolva la telefon. Nu este ca în România unde trebuie să stai la cozi. Este însă şi un mare dezavantaj atunci când totul se rezolvă sunând. Ca să ajungi să vorbeşti cu cel de care ai nevoie mai întâi mai vorbeşti cu cel puţin alte trei persoane. Şi o faci pe banii tăi”.
Traficul este groaznic şi discriminarea este din ce în ce mai mare. “Se circulă îngrozitor în Londra. Sunt zile în care un drum pe care de obicei în faci într-o oră ajungi să îl parcurgi în trei sau patru ore. Niciodată nu ştii în cât timp poţi parcurge o distanţă.
În plus, chiar dacă nu mulţi recunosc, discriminarea există în această ţară. Se ţine cont din păcate de naţionalitatea pe care o ai. Şi este păcat, pentru că sunt foarte multe naţionalităţi aici şi n-ar trebui să se ţină cont de originea fiecaruia, ci de felul în care fiecare îşi face treaba, să conteze doar cât de corect şi bun eşti la locul tău de muncă. De ce ar trebui să conteze orginea sau culoarea dacă tu eşti un meseriaş extraordinar?”
De învăţat
Românii ar trebui să înveţe de la englezi să fie mai corecţi, mai civilizaţi şi mai uniţi. “Românii ar trebui să înveţe de la englezi să fie mai corecţi, mai civilizaţi şi mai uniţi. Îi apreciez pe cei de aici pentru toate acestea. Mi-aş dori ca şi noi să începem să le semănăm la aceste aspecte. Iar ei ar trebui să înveţe de la noi cum să facă o mâncare gustoasă (avem o mâncare foarte bună), să fie mai calzi, mai primitori, mai ospitalieri, chiar prietenoşi cu străinii.”
Avem o ţară frumoasă, dar la cum merg treburile, crede că se va stabili aici. “România este o ţară superbă, dar la cum merg treburile nu cred că ne vom întoarce prea curând acasă, deşi nu se ştie niciodată. Chiar dacă aici îţi poţi permite să duci o viaţă decentă, nicăieri nu este ca acasă. Vorbim mereu cu cei de acasă nu ştim că este din ce în ce mai greu. Păcat, pentru că noi ne-am dori să putem să ne întoarcem de unde am plecat acum câţiva ani. Deocamdată însă avem viaţa noastră aici şi încercăm să ne fie cât mai bine. Muncim mult, uneori prea mult, dar o facem pentru noi, pentru un viitor mai liniştit”.
Oana Grigore
