Răzvan Andrecău (30 de ani) a lucrat în România la o companie cu peste 2000 de angajati, o companie cu o reţea de date şi voce cu peste 700 de calculatoare şi 40 de servere. Era inginer de sistem. Avea un salariu peste media celor din România. Cu toate astea a decis să plece din ţară. De cinci luni a deschis în UK o firmă de depanări minore de computere, prin care oferă consultanţă şi alte servicii de care au nevoie oamenii acasă.
«Sunt în Marea Britanie de aproape cinci luni şi pot spune că viaţa de aici mi se pare mult mai uşoară decât viaţa pe care am avut-o în România. Totul pare mult mai simplu decât cu ce eram obişnuit în ţară. Îmi aduc aminte de primele clipe în care am păşit pe pământ britanic. Am fost plăcut surprins de tot ce am găsit şi recunosc, totodată şocat de multitudinea de “culturi” descoperită în acelaşi loc», spune Răzvan.
Firma pe care a deschis-o la Londra este încă la început. «În mare parte lucrez tot cu românii, dar bineînţeles că lucrez la alt nivel faţă de România. În ţară lucram la o companie cu peste 2000 de angajaţi, aveam o reţea de date şi voce cu peste 700 de calculatoare şi 40 de servere. Aici fac depanări minore, consultanţă la nivel de achizţiie, suport software, servicii de care au nevoie oamenii acasă. Bineînţeles că ofer soluţii şi mai complexe companiilor, consider că am experienţa necesară, dar încă nu am fost solicitat pentru aşa ceva deocamdată.
Comparativ cu România, aici pentru o oră de lucru pot să câştig 20 de lire. În ţară pentru o oră de lucru câştigam maxim cinci lire. Totul depinde, cred eu, de cât eşti de bun şi cât de repede şi eficient poţi să rezolvi o problemă. Consider că în cei zece ani de experienţă pot să îmi susţin cunoştiinţele în acest domeniu. Sunt încă la început, dar încet-încet sper să realizez ceva puternic şi stabil.»
Răzvan spune că nu lipsa banilor a fost motivul pentru care a decis să plece din România. Împreună cu soţia lui, care era hairstilist, câştiga peste 1.500 euro pe lună, bani destul de buni pentru România. Motivul plecării lor a fost altul. Răzvan şi soţia lui se săturaseră de gândirea din ţară, de sistemul social din România.
«Mi-am zis că dacă o să fac copii nu pot să le ofer nici un viitor în România şi spun asta cu tristeţe, pentru că este ţara mea, ţara în care m-am născut, ţara unde sunt toţi cei dragi. Din cauza corupţiei nu m-am simţit niciodată în siguranţă în ţară, iar când mă uit la televizor şi văd care este în continuare situaţia de acasă, când văd bătrâni care se bat pentru un litru de ulei sau tot felul de corupţi care sunt arestaţi ca mai apoi să fie eliberaţi a doua zi sau când vorbesc cu mama mea şi îmi spune că după 30 de ani ca asistentă câştigă 800 lei pe lună…
Sau dacă vrei să faci plinul la o maşină te costă jumătate din salariul minim pe economie, când văd şi aud toate astea, nu pot decât să mă bucur că am luat decizia să începem o nouă viaţă în această ţară. Uneori mă gândesc că dacă le-ai povesti astfel de lucruri englezilor, ar crede că ai venit din junglă, nu dintr-o ţară care este membră a Uniunii Europene”.
Lui Răzvan îi este dor de familie, de părinţi, de frate şi de naşi, de prieteni. Este sigur că pe toţi îi va vedea de acum încolo doar în vizite sau concedii, pentru că peste zece ani se vede tot în Marea Britanie, alături de soţie şi de copii.
«Încă ne considerăm la început – un nou început -, dar suntem convinşi că va fi bine. Şi dacă aş primi un salariu dublu, nu m-aş mai întoarce definitiv acasă. Nu sunt patriot. Niciodata nu mi-am iubit ţara ca structură. Dar felul în care arată îmi place la nebunie. Dar recunosc că este doar meritul naturii.» Părerea despre Marea Britanie? «Clima de aici chiar îmi place, urâm căldura, şi eu şi soţia mea, deci am ajuns la locul potrivit. Cu lumea din jur ne înţelegem foarte bine, chiar m-am împrietenit cu câteva persoane. Singurul lucru pe care îl urăsc la englezi sunt glumele lor. Au nişte glume groaznice. Mie îmi plac bancurile la nebunie. Prin urmare vă daţi seama de ce nu îmi plac glumele englezilor. Mai au de învăţat de la noi la acest capitol.
Ce mai au de învăţat de la noi? Sunt varză la matematică, nu ştiu să facă un exerciţiu aritmetic de baza. Am văzut că şi în magazine se uită pe afişaj ca să ştie cât să dea rest. În rest am doar cuvinte de laudă. Îi apreciez foarte mult pentru că au ajuns unde au ajuns. Poate că la un moment dat vom învăţa şi noi de la ei”.
Oana Grigore
