in

“Nu voi uita niciodată de unde am plecat”



“Îmi este dor de România din momentul în care urc în avion”

Ana Becheru (22 ani), din Craiova este absolventă a Şcolii de Arhitectură de la University of Kent, Marea Britanie. În momentul de faţă Ana se află în anul de experienţă practică al curiculuumului prescris de Institutul Regal al Arhitecţilor Britanici, ca Project Manager Trainee al companiei internaţionale EC Harris Buit Asset Consultancy. Pe lângă studii, Ana s-a implicat în organizarea comunităţii de studenţi români din UK. O organizat prima asociaţie a studenţilor români, la Kent, şi acum este coordonatoare a filialei britanice a Ligii Studenţilor Români din Străinătate.

Pentru Ana venirea în Anglia a însemnat descoperirea unui nou stil de viaţă faţă de cel din România, deşi crede că niciodată nu va uita de unde a plecat. “În liceu am avut parte de profesori extraordinari care ne-au sprijinit spre o educaţie atât pe plan academic, dar şi personală.” Ajunsă în Marea Britanie la studii, Ana a format în noiembrie 2008 împreună cu Bogdan Gherman – doctorand în informatică al aceleasi universităţi – prima societate a studenţilor români de la Kent University şi s-a implicat activ în activităţi academice, sociale şi culturale, pornind cu organizarea primei vizite oficiale la unversitate a E.S. Ambasadorului României în colaborare cu Kent Business School.

Cum ai luat decizia de a pleca din România? Care au fost motivele? «Eram în clasa a 12-a în 2007, deja de doi ani mă pregăteam în Bucureşti pentru examenul de admitere la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu şi auzisem de RIUF ce urma să aibă loc chiar în weekend-ul în care eram în oraş. Acolo am cunoscut un profesor român de fizică al Universităţii Kent, domnul George Dobre, care mi-a prezentat campusul universităţii din Canterbury şi cerinţele de admitere. Am rămas foarte impresionată dupa acea primă discuţie care m-a făcut să caut mai multe detalii pe internet, aflând despre scăderea taxelor de studiu pentru români odată cu devenirea României membru al UE şi posibilitatea de a obţine un împrumut de la guvernul britanic pentru acoperirea acestora – un prim impediment fiind resursele financiare. Un motiv a fost şi faptul că nu aveam o tradiţie de arhitecţi în familie şi implicit şansele de afirmare în domeniu erau mai scăzute în comparaţie cu ceilalţi colegi. Mă documentasem despre sistemul de educaţie din Anglia, ştiam că sprijină prin diverse programe de mentorat găsirea unui loc de practică dupa primii trei ani de studiu, ceea ce părea să fie rezolvarea frământorilor mele.»

Prima impresie când ai păşit pe pământul britanic?
«Prima impresie a fost una de uimire, tocmai coborâsem din avion şi aveam bagajul într-o mână si zece hârtii în cealaltă. Abia ieşisem din terminal când am văzut o persoană cu un tricou pe care scria “University of Kent” care ţinea un panou pe care era numele meu. M-am prezentat şi mi-a spus că face parte din Kent Student Union şi că fusese trimisă să aştepte un grup de studenţi care ajungeau în acea zi, printre care şi eu, pentru a ne conduce către autocarul trimis să ne ducă în campus. Am ajuns în campus unde erau alte grupuri de studenţi care ne-au condus pe fiecare la camerele noaste, explicându-ne pe drum cum putem să ne descurcam acolo. Minunat! Universitatea Kent este la zece minute cu autobuzul din oraş, dar are magazine de mâncare, haine, papetărie, tot ce am fi putut avea nevoie până ne obişnuiam cu transportul. În rest frig şi umed. Per total, cel mai impresionant au fost oamenii în sine: şoferul autobuzului ne saluta când urcam şi când coboram, colegii englezi erau foarte interesaţi de cei străini şi toţi erau acolo să ne ajute.»

Ai decis să te stabileşti aici?
«Consider că Marea Britanie a jucat un rol important în a-mi îmbogăţi experienţa cunoaşterii în ceea ce priveşte educaţia şi relaţiile umane. Pentru mine a însemnat să mă cunosc mai îndeaproape şi în acelaşi timp să descopăr un nou stil de viaţă faţă de cel din România. Am încercat să nu uit niciodată de unde am plecat şi consider în continuare o valoare nepreţuibilă că sunt româncă. Din aceste motive am sprijinit pe cât am putut alţi tineri români plecaţi pe acest drum. O prima direcţie este activitatea în Liga Studenţilor Români din Străinătate condusă de o echipă de studenţi români ca şi mine, plecaţi în străinătate, prin proiecte dedicate acestora. Fie că îi mentorăm pe parcursul aplicaţiei la o universităţi din afară, sau îi informăm despre diferite oportunităţi de formare profesională precum BRCC Work Experience Scheme organizat de British-Romanian Chamber of Commerce.

Ca să răspund la întrebare, încă nu m-am decis dacă mă voi stabili aici. Studiile în arhitectură acoperă o multitudine de ştiinţe începând cu cea a climatului economic, structurile sociale şi psihologice, fizice, culturii artistice şi tradiţiile, de aceea am ales să studiez acest domeniu complex. Găsesc locaţia geografică un argument important într-o astfel de decizie, dar în acelaşi timp consider că mai am încă de experimentat pentru a lua o hotărâre în acest sens.»

Cum se vede acum România? «În acest moment România este ţara unde m-am născut şi unde mă simt acasă. Este locul unde primesc cadouri şi de Moş Niculae, unde înroşesc ouă de Paşte şi mă supăr dacă mi se sparge oul meu la ciocnit. În România se vorbeşte limba română şi taximetriştii se ceartă la semafor. Îmi este dor de România din momentul în care urc în avion, dar ştiu că mă va primi întotdeauna cu braţele deschise, fie doar pentru o oprire în drum spre altă destinaţie.»

Mulţi spun că România este o ţară frumoasă dar că noi nu o merităm. Ce părere ai?
«România este într-adevăr o ţară foarte frumoasă mai ales pentru cei noi românii care o cunoaştem într-adevăr. România cuprinde pământurile, obiceiurile, dar şi oamenii. Îmi vine foarte greu să separ România de oamenii care trăiesc în ţară. O zicală care ne-o spunea regretatul Profesor Arhitect Constantin Constantinescu era că omul sfinţeşte locul. Eu aş tinde să adaug că omul se sfinţeşte pe sine şi implicit tot ce îl alcătuieşte: ţara, viaţa…»
Oana Grigore

Un CV impresionant

Ana Becheru are un CV impresionant la vârsta ei. Varianta “short” are mai multe pagini. Până la absolvirea cursurilor de arhitectură la Universitatea din Kent, a frecventat cursuri la Institutul de arhitectură Ion Mincu din Bucureşti, cursuri de jurnalism şi publicitate. A obţinut mai multe premii, la un concurs de design la Londra, la un festival balcanic de creatori de imagine, un premiu de jurnalism şi chiar un premiu de Miss. A organizat întâlniri, concerte şi expoziţii, a participat la numeroase seminarii, traininguri şi programe internaţionale. Şi abia a terminat facultatea!

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]

Anul viitor, maxim 43.700 imigranţi

Taxa lui Brînză, respinsă de Senat