Luptătorul român Cătălin Zmărăndescu a câştigat în 29 de esecunde meciul cu Sharif Mohamed Ali, în cadrul galei MMA (Mixed Martial Arts) organizată pe arena Wembley pe 21 mai. L-am întrebat pe Cătălin cum a reuşit această victorie, ce înseamnă pentru el şi ce urmează.
Cătălin Zmărăndescu, 38 ani, născut la Bucureşti, face sport de la vârsta de 7 ani. A început cu rugby, apoi a practicat lupte libere, arte marţiale şi boxul. Are în palmares mai multe titluri naţionale, europene şi mondiale la wushu, thaibox, kempo, lupte libere, kung-fu. După ce a luptat o perioadă în competiţiile K1, acum este hotărât acum să ajungă în topul sportivilor din MMA (Mix Martial Arts), cel mai dur sport de contact, unde luptătorii se bat într-o cuşcă.
După ce a trecut printr-o perioadă tulbure a vieţii, Cătălin Zmărăndescu se află din septembrie 2010 la Londra, unde se antrenează cu Eddie Kone, centura neagră BJJ, la Ultimate Fitness Centre. Îşi doreşte să se stabilească în Uk cu condiţia ca în viitor să îşi aducă şi cei doi copii. Pe arena Wembley, a intrat purtând steagurile Marii Britanii şi României pe spate. A câştigat meciul cu Sharif (6 victorii consecutive în MMA) în timp record: 29 secunde. Imediat după începutul meciului, Zmărăndescu l-a luat pe sus pe Sharif, la trântit pe saltea şi l-a fixat cu umerii pe podea, ştrangulându-l, până când adversarul a bătut de două ori în saltea, semn că se recunoaşte învins.
După meci, ne-a declarat că mulţumeşte echipei de antrenori şi în special lui Eddie Kone, managerul şi prietenul lui, căruia i-a dăruit mănuşile cu care a luptat “în semn de respect şi mulţumire”: “Este una dintre puţinile persoane care mi-au întins o mână de ajutor necondiţionat şi atunci când aveam cea mai mare nevoie. Îi sunt profund recunoscător, nu am cuvinte” L-am întâlnit pe Cătălin la “Intim”, restaurantul la care a luat masa în fiecare zi, şi înainte, şi după meci (“Doresc să le mulţumesc patronilor restaurantului şi îl recomand ca un bun restaurant tuturor românilor din UK”).
Cătălin, cum ai reuşit să câştigi în timp record?
«Pentru că Sharif Mohamed Ali s-a repezit şi a fost foarte simplu ce a urmat. Nu cred că s-a pregătit foarte bine, m-a subestimat. Nu cred că a ţinut cont că eu am făcut şi kick box şi wushu (box chinezesc). Sharif avea 6 meciuri consecutive câştigate, dar în ce priveşte lupta cu mine, a greşit: s-a aruncat, iar eu doar am profitat, nu puteam ierta o astfel de greşeală. Chiar nu mă aşteptam (să fie aşa simplu – n.r.). Cu o seară înainte am vizionat clipuri cu luptele avute de Sharif M A. Am observat că era foarte calculat, avea tactică şi nu pot să îmi explic abordarea pe care a avut-o în ce mă priveşte.
Sunt meciuri care se termină repede, sunt altele în care lupţi până la sfârşit, 3/5 reprize a câte 5 minute fiecare. Este posibil ca în primele două reprize să domini dar în cea din urmă repriză să oboseşti şi să fii învins. De asta acest sport este atât de frumos, pentru că totul este neprevăzut.»
A fost un aşadar meci uşor?
«M-am pregatit moral şi fizic pentru un meci greu, dar trebuie să recunosc în final că a fost uşor. Fiecare meci în parte este preconizat a fi greu şi în cazul lui Sharif M. A chiar nu mă aşteptam să fie uşor, să nu uităm că avea 6 meciuri câştigate, consecutiv. Dar nu mă îmbăt cu apă rece. A fost o victorie morală, un meci care mi-a dat mai multă încredere şi care îmi va deschide oportunităţi. Mai mult ca sigur până la sfâşit de an se va organiza un meci pentru titlul mondial la categoria grea.
A început o nouă etapă din viaţa mea, am început cu dreptul, dar greul abia începe. Nu este uşor să fii sus, apoi să pierzi totul dintr-o dată şi să trebuiască să o iei de la zero. Trebuie să construiesc o nouă viaţă şi nu va fi uşor.»
Au fost şi români în sală. I-ai văzut? I-ai auzit? A contat?
«Am văzut şi auzit foarte bine suporterii români. Cred că au fost în jur de 100 de români în sală (poate mai mulţi), ceea ce nu e foarte mult raportat la capacitatea sălii, dar care au făcut o foarte mare zarvă! Strigătele de încurajare au fost mai puternice şi decât muzica. A contat foarte mult pentru mine, mai ales pentru semnificaţia acestui gest: românii încă mai cred în mine şi le mulţumesc. Voi face tot posibilul să nu îi dezamăgesc. Am avut nevoie de ei şi au fost acolo, îmi doresc să fie alături de mine şi în continuare, greul abia începe.
Una dintre marile surprize ale serii a fost reacţia suporterilor englezi. încurajările lor nu au fost pentru Sharif, care a luptat sub steag britanic, ci pentru mine. Chiar nu mă aşteptam la o astfel de reacţie şi sunt foarte impresionat şi încântat că am tras de partea mea şi englezi. Este un sentiment foarte plăcut. La final de meci foarte mulţi englezi au venit la mine pentru a face fotografii împreună, pentru autografe şi pentru a mă felicita.»
Cine a fost primul om din România care te-a felicitat? Cui dedici victoria?
«Imediat după meci mi-am sunat copii. Au început să ţipe de bucrie în telefon şi să mă bombardeze cu mie de întrebări: ce tactică am folosit, cum l- am prins, cum l-am ţinut etc. (deja ei cunosc foarte bine sportul ăsta şi sunt foarte interesaţi în a afla tactici, metode de abordare etc). Imediat ce am terminat de vorbit cu copii mei, m-a sunat Cătălin Măruţă care m-a felicitat şi am simţit că se bucură sincer pentru mine.
Cui dedic victoria? Cred că deja ştii răspunsul la întrebarea asta: în primul rând copiilor mei, pentru ei lupt, dar şi suporterilor mei, în special celor care s-au aflat în sală şi m-au încuraj foarte mult.»
Dacă vei deveni campion mondial, te vei întoarce să lupţi în România, aşa cum face de exemplu Lucian Bute? «Nu exclud nimic, voi merge acolo unde va fi oferta cea mai bună şi nu mă refer doar la bani, mă gândesc tot timpul şi la a fi alături de copii cât mai mult.»
Larisa Aramă
