Când ieşi din Londra ai senzaţia că intri într-o altă ţară, ai senzaţia că ai trecut de graniţele UK. Nici urmă de aglomeraţie sau de agitaţie, mai mult, nu mai întâlneşti la tot pasul acea lumea pestriţă cu care erai obişnuit. Odată ieşit din capitala Marii Britanii, totul devine rustic: pajişti nesfârşite, livezi, totul este aproape la fel ca în satele din România. Am plecat întrâo zi ploiasă din Londra pentru a-i întâlni pe românii care muncesc la o fermă.
Am plecat din Londra într-o zi de duminică ploioasă, o zi cu nimic diferită faţă de alte zile din UK. Aici nu ştii niciodată cum va fi vremea peste câteva minute, acum poate ploua torenţial ca mai apoi, în câteva minute, să iasă soarele. Unul dintre primele lucruri de care trebuie să ţii cont atunci când decizi să ieşi din casă este să nu îţi uiţi umbrela. Ea este esenţiala în Marea Britanie.
Am decis să vizităm ferma de meri şi peri “The Parsonage Farm”, unde lucrează şi tineri români. Situată la 40 de minute de mers cu maşina în direcţia Kent, ferma este un colţ de rai. Poate doar cântatul cocoşului lipseşte dimineaţa, ca să fie totul autentic românesc.
Ploaia, livezile întinse pe zeci de hectare, pajiştea, iepurii care aleargă nestingheriţi, toate ne dau senzaţia că am ajuns în Paradis. Doar camerele de supraveghere montate la tot pasul ne amintesc că suntem în Anglia, ţară unde totul este supravegheat.
La sosirea noastră la fermă am fost întâmpinaţi de Talida Tudusciuc şi Ciprian Puşcaş, amândoi studenţi la Facultatea de Agricultură din Timişoara. Tinerii au venit la fermă cu un contract de şase luni. Ei vor să strângă bani pentru taxele din anul doi de masterat, dar şi pentru nunta pe care şi-au planificat-o la anul.
Sârbă şi mici
În ziua vizitei noastre a fost ziua Talidei. A împlinit 24 de ani. Unii dintre prietenii de acasă, prieteni care locuiesc în Londra, au venit în vizită. Împreună au petrecut până târziu. Rulota se mişca sub paşi rapizi de sârbă. Cine spunea că tinerii au uitat de tradiţii? De muzica noastră tradiţională? Băieţii au improvizat un grătar pentru mici, friptură şi cârnaţi.
A fost emoţionant momentul în care un tânăr din Bulgaria a intrat în horă alături de tinerii studenţi români. Bulgarul vine de câţiva ani buni la fermă şi îi impresionează pe toţi cu româna pe care o vorbeşte. În plus, ştie să joace şi sârba oltenească. În astfel de clipe toţi muncitorii sezonieri sunt prieteni. Nu contează pentru niciunul dintre ei din ce ţară sunt sau ce limba vorbesc. Par că se cunosc de o viaţă. Bulgari, lituanieni, români, aici toţi sunt la fel.
Munca la fermă
Munca la ferma de mere şi pere începe la 7.30 dimineaţa. În perioada răritului, perioada în care ne aflăm în prezent, programul se termină la 16.30, iar când vine perioada culesului, programul se prelungeşte cu două ore.
Tinerii studenţi lucrează în echipe de doi la rărit şi în echipe de câte şase la cules. Prin urmare comunicarea dintre ei este esenţială, toţi trebuie să muncească la fel, pentru că la finalul zilei banii se împart între membrii fiecărei echipe.
Tinerii plătesc £32,98 pe săptămână de persoană pentru cazarea în rulote, la care se mai adaugă costul buteliei, £35, butelie care trebuie încărcată la aproximativ o luna şi jumătate. În plus, pentru spălatul rufelor mai trebuie scoşi alţi bani din buzunar. Cel mai scurt program de spălat, de 15 minute, costă £1,5.
Cumpărăturile le fac o dată pe săptămână, cei de la fermă asigurându-le transportul până în cel mai apropiat oraş, de unde tinerii îşi cumpără mâncare şi tot ce mai au nevoie.
Viaţa la ţară
Cand intri în rulotă ai senzaţia că ai intrat într-un mic apartament: există un living, dormitoare şi o bucătărie. Spaţiul este mic, dar suficient cât să ai un trai confortabil.
Doar duşurile şi toaletele sunt o problemă. Toate se află într-o clădire situată la câteva minute distanţă de rulote.
“Recunosc că a fost puţin greu până ne-am obişnut cu mersul la toaletă şi duşuri. Să ieşi din casă, să mergi pe câmp câteva minute pentru a face baie sau pentru a merge la wc nu este chiar plăcut, dar acum ni se pare normal, ne simţim ca la ţară în România, ca în copilărie, acasă la bunici” povesteşte Talida.
În camera ei, Talida îmi arată un carneţel. Are notat în el totul. Câţi bani a strâns până acum, cât şi pentru ce trebuie sa plătească. Totul este calculat şi scris în carnet.
“Suntem plătiţi la pom. Preţul unui pom variază între 10 şi 60 de pence. Managerul hotărăşte ce preţ are fiecare pom. Norma este de £47,06 în opt ore. Dacă nu îndeplineşti norma asta, eşti plătit la oră. Având în vedere că lucrăm în echipă, totul ţine de cum ne înţelegem unii cu alţii. Trebuie să avem acelaşi ritm, să muncim la fel, pentru că la finalul zilei, totul se împarte între noi”, ne povesteşte Ciprian.
Banii sunt viraţi în fiecare săptămână într-un cont pe care fiecare tânăr îl deschide în momentul în care ajunge să muncească la fermă. “Până acum nu am avut probleme cu plata, angajatorii au fost serioşi”, povesteşte Talida.
Ploaia şi banii
Din păcate cine crede că îşi poate face calcule în privinţa banilor care se pot strânge în cele patru sau şase luni de muncă, se însală. Pe vreme extrem de ploioasă, munca este întreruptă, uneori tinerii nu muncesc zile în şir. Când ploaia se domoleşte, munca reîncepe. Cu pelerine de ploaie, afundaţi în noroi, tinerii luptă să-şi facă norma.
Munca la ferma de fructe este grea. Trebuie să menţii ritmul cu ceilalţi ca să îţi faci banii. Nu trebuie să uiţi nicio secundă de ce ai ieşit dimineaţa din rulotă.
Talida şi Ciprian sunt masternanzi la Facultatea de Agricultură din Timişoara. Este al doilea an în care cei doi vin la “The Parsonage Farm”. Au venit cu un contract sezonier pus la dispoziţie studenţilor de la Facultăţile de Agricultură. Şi-au plătit singuri biletele de avion şi încă £100 de persoană pentru agenţia care i-a recrutat.
Cu banii strânşi în acest sezon speră să se descurce o bună perioadă de vreme în ţară. După câteva luni de muncă vor avea cu ce să îşi plătească taxele de master şi să îşi satisfacă anumite mofturi. În plus, anul viitor au stabilit nunta, aşa că au încă un motiv în plus să tragă tare.
Oana Grigore
