Adina Olariu, femeia care administrează de ani buni locuințele de pe proprietatea lui Gerry Fitzgerald spune că trei dintre apartamente erau legale din 2012.
„Plătea «council tax» înainte să vin eu, deci din 2011”, spune aceasta. Ea a mai afirmat că restul aveau termen să fie demolate până la 24 decembrie, iar oamenii au început să se mute de două luni.
„Cineva a vândut povestea”, crede Olariu, „și mai interesant este că o tot hrănește. Ieri au apărut poze din cel mai josnic flat. Am făcut poze pe telefon, comparate cu cele din ziar și clar au fost luate ieri. Oricum ar fi fost culmea să apară cât a ajutat pe cei care au fost cumsecade”, a apreciat femeia.
Administratorul a mai spus că ar fi trebuit amintit individul căruia i-a decedat mama: „El ar fi fost unul dintre cazuri… păcat că nu merita”.
„Oricum, e clar, din păcate, pe aici majoritatea românilor care au trecut… probabil aveau venin în loc de sânge și nu ar fi meritat să se bucure nici de zona asta în care unii chiar apreciază că au o șansă să locuiască aici. Mai mult, nu ar fi meritat gazul ala, curentul, întârzierile lunare la plata chiriei și abuzul la modul general de care au dat dovadă”, este de părere Adina Olariu.
„E clar că, fiecare e liber sa trăiască cum vrea. Adică oricum presa nu va putea săpa la nesfârșit”, a conchis aceasta.
Unul dintre românii care au locuit în apartamentele lui Gerry a declarat în exclusivitate pentru Ziarul Românesc: „Era o cameră dublă în care intra un pat și un șifonier mic. Abia puteam să mă întorc în cameră. Era lată cât era patul, din perete în perete. Atunci (în urmă cu trei ani – n.red.) era 500 de lire sterline camera.” Despre condiții: „Erau o baie și o bucătărie la șase camere, două duble și patru pentru o persoană”. Deci, o baie la aproximativ opt persoane.
Românul a mai spus că nu exista igrasie sau umezeală, poate și din cauză că stăteau în camere noi. O cameră single în care intrau un pat de o singură persoană și un șifonier mic era 250 de lire sterline pe lună, acum trei-patru ani.
Totul era inclus în acest preț, în afară de Internet pentru care, spune românul, Adina (administratorul) lua câte zece lire de cameră. Având în vedere că erau aproximativ 40 de camere, la 400 de lire se pare că era cel mai scump Internet din Londra. Interlocutorul nostru ne-a mai spus că patronul, Gerry, era tot timpul pe acolo: „Părea un om bun”.
Chiria era plătită administratorului care, spune fostul locatar, avea un procent din sumă.
L-am întrebat dacă știa că existau probleme cu consiliul Barnet: „Nu știam, ne gândeam cum de are voie să facă așa ceva. Că totuși erau o grămadă de camere în locul ăla și nu îi zicea nimeni nimic.”
Între timp, Gerry Fitzgerald a trecut la demolarea maghernițelor.
Tabăra românilor de sub North Circular a reapărut în zona Edmonton