Menu

Alegerile sfârșitului lumii. Ar fi grav dacă soarta României ar depinde de o duminică electorală

Sorin Cehan

Se apropie Sfârșitul Lumii și stă în puterea noastră să îl oprim. Asta aflăm zilnic din campania electorală din ce în ce mai isterică.

Mai întâi mi se repetă banalitatea că votul meu e important, că eu, o dată la patru ani,am bazooka la mine și pot trage cu ștampila. Terminator și Rambo sunt nimic pe lângă noi. Mai aflu că aceste alegeri, în special, din acest an, sunt cruciale, pentru vitorul meu și al nației. Dacă rezultatul acestui vot nu va fi cel bun (aici fiecare are varianta lui), atunci s-a terminat, ne întoarcem în peșteri.

Ți se face frică să nu greșești, votul devine ca butonul roșu de pe valiza nucleară. În loc de pixuri și brichete, toți avem valize nucleare și urmează să le detonăm.

Dacă toată țara poate fi îngropată sau salvată de cei care vor veni în Parlament, oricare ar fi aceștia, ar însemna că ne bate vântul. Instituțiile din România sunt perfectibile, dar funcționează, nu ar trebui să stea în numele celor care vin vremelnic în Parlament sau la Guvern. Spania a stat aproape un an fără guvern, dar a avut o creștere economică record. Belgia a stat fără probleme aproape doi ani fără un prim ministru.

Cred în instituții, nu în mesianismul aleșilor. Cu unii ne salvăm, cu alții murim, răcnesc și unii, și alții.



Nu înțeleg această disperare. Ar fi grav dacă soarta României ar depinde de o duminică electorală.

Nu depind nici alte țări de un vot, oricât de important ar fi.

Luni de zile în Italia s-a vorbit numai despre Referendumul de schimbare a Constituției. Matteo Renzi, angajat cu totul în lupta pentru DA, speria efectiv populația cu ceea ce s-ar întâmpla dacă reforma nu va fi aprobată. În cazul respingerii,țara ar fi fost distrusă. Ei bine, reforma nu a trecut. Italia s-a trezit, a mers la muncă, s-a întors seara acasă, la fel ca în fiecare zi, viața merge, în ciuda previziunilor, înainte.

Am fost martori la campania pentru Brexit, ipoteze halucinante au circulat, Londra urma să fie distrusă de ruperea de UE. Șocul și groaza erau previziunile cele mai optimiste. Am constatat că Marea Britanie nu s-a scufundat, economia se simte bine și profeții dezastrului s-au dezumflat.

La fel, Donald Trump căpătase o faimă de coșmar, votul din SUA era între viață și moarte. Și totuși Casa Albă a rămas Albă, America nu s-a scufundat în haos. Experții prevedeau o prăbușire catastrofală a burselor, dar sosirea lui Trump și Brexitul au dat un nou impuls economiei mondiale.

Ne aducem aminte de alegerea lui Klaus Iohannis, îngerul dreptății și al bun-făcutului, ce contrast cu hidra plagiatoare… Salvarea națiunii era ca și făcută. În Diaspora a atins scoruri uluitoare pentru o democrație, 98%, procente pentru Kim Jong-un. Au trecut doi ani, nu s-a întâmplat nimic important, pentru că așa cum un vot nu poate schimba totul, nici un om nu poate schimba totul, oricât de puternic ar fi.

Acum iar au apărut în preajma alegerilor sperietorile. Din interior penalii, din exterior, Putin, Soroș, ungurii, fiecare folosește ghioaga cum se pricepe mai bine, la TV, pe Facebook, pe la bufetul satului, peste tot starea de alertă e maximă. Cineva ne vrea răul și noi trebuie să votăm într-un anume fel. Altfel e jale. Țara cade.

Totul e emoție, este eterna luptă dintre bine și rău, valori aflate în proprietatea exclusivă a unuia sau altuia dintre partide. Iar manifestările fanilor de partid sunt vulgare și primitive. Nu se discută foarte concret, se plutește deasupra unor chestiunilor de principiu și cel mai puțin se discută despre sărăcia care a alungat milioane de oameni din țară. Condițiile în care trăiesc și muncesc milioane de români.

Iată ce spune o româncă într-un raport ignorat în România, raportul «Change Your Shoes», despre condițiile de muncă din fabricile de pantofi Estul Europei. Muncitorii români, albanezi și macedoneni primesc un salariu minim între 140 și 156 de euro lunar, mai puțin decât colegii din Dongguan, China.

Raportul vorbește și despre condițiile igienice precare. Într-o fabrică de încălțăminte outdoor din România, toaletele constau în simple latrine și lucrătoarele se plâng din cauza mirosului insuportabil.

«În toalete este un miros de nedescris. Avem la dispoziție numai o latrină, imaginați-vă condițiile când 200 de femei utilizează același serviciu igienic. Duhoarea se impregnează în haine și rămâne asupra ta după o zi de muncă».

«Vara port numai halatul, lucrăm toți într-o baie de sudoare. Nu este apă de băut, numai apă de la robinet, care nu este potabilă. Încăperile în care lucrăm sunt saturate de praf și în plus nouă ne revine și sarcina de a face curat. Ne-am plâns de multe ori de mirosul insuportabil din toalete, dar nu se schimbă niciodată nimic”, afirmă o lucrătoare română.

A vizitat vreun candidat, vreun parlamentar o asemenea fabrică? Prea multă duhoare.

Nu cred că vor face nimic, nici unii, nici alții, bătând din palme. Schimbările profunde vin de jos, este nevoie de sindicate, de societate civilă, alta decât cea trecută la ordin în politică, este nevoie de educație, și cu toate condițiile, nu e sigură izbânda. Ce bine ar fi să se rezolve totul cu un vot, într-o duminică. Faci un click și gata.

Despre ce alege diaspora, nu am înțeles mare lucru. Cum ar putea mie să-mi facă viața mai ușoară sau mai grea un parlamentar de la București care votează legi în România? Și totuși românii din diaspora sunt pasionați, facebookul geme de lupte fără mănuși, ești penal, pesedist, soroșist, ciumă roșie, stalinist, mai nou mocirlos, depinde cu cine îndrăznești să stai de vorbă. Mi-a atras atenția un enunț al unui candidat din noul val de partide cu guler alb: „Dacă România merge bine, Diaspora merge bine”. Cum așa?

Aș fi vrut să aud de la un candidat din diaspora, măcar de la unul, ceva despre tragedia prostituției româncelor în străinătate. Sunt cele mai traficate persoane din Europa, bordelurile și străzile sunt pline de românce. Despre muncitorii la negru, despre miile de românce violate prin sere în Sicilia, despre cei care mor la muncă pe șantiere. Subiecte care nu aduc voturi. Mai bine aberații naționaliste sau fantezii cu Putin sau cu Soroș.

Nu stă totul într-un vot, nici în aceste alegeri. Mai mult contează ce fac milioane de oameni a doua zi după alegeri, faptele lor mici sunt mult mai importante decât orice vot.

Dar dacă mergem la vot, și cer să fiu scutit de textele cu datoria patriotică și „nu lăsa pe alții să decidă”, trebuie să votăm cu calm. Nu vine Sfârșitul Lumii, oricum am vota și nici dacă nu mergem la vot.

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version