Menu

Apel către Ministerul Românilor de Pretutindeni: „Nu ne mai învrăjbiți!”

de Violeta Niculescu



Când am plecat de-acasă am aruncat în valiză, printre visele și planurile noastre, tradițiile, limba și mândria de a fi „român”. Acum, vreți să ni le luați și pe acestea!

Ne-ați luat tot, tot ceea ce vă încăpea în buzunare și în portofele. Ne-ați luat  dreptul de a ne bucura de locul unde ne-am născut, dreptul de a ne crește copiii acolo unde ni s-au născut strămoșii, chiar și dreptul de a fi îngropați „acasă”, iar acum v-ați pus în gând să ne luați și fărâma de „român” pe care o mai purtăm în suflet.

Spun fărâmă, pentru că atât ne-a mai rămas… o fărâmă!

Corupția, mizeria (la propriu și la figurat), jocurile voastre de putere ne-au schilodit mândria aceea fără margini de „a fi români ”.

Mi-e rușine atunci când un copil mă înjură „în dulcele grai strămoșesc” la semaforul din centrul Madridului, pentru că nu i-am dat o monedă. Sau atunci când un „brunețel” îmi strigă în limba lui Eminescu „te-ai ajuns, fă! F…-…-te-n gură!” doar pentru că nu l-am lăsat să-mi șteargă parbrizul.

Mi-e rușine să citesc că suntem pe locul întâi în lume la video-chat. Nici cu românii de pe plaiurile lui Cervantes situația nu-i mai roz. Compatrioatele noastre sunt o prezență constantă în decorul locurilor de moravuri ușoare. Iar știrile despre românce exploatate deja nu mai trezesc niciun interes.

Mă cutremur atunci când văd știri despre copii români abandonați în Diaspora, iar indignarea-mi crește când observ că pentru ei nu există niciul fel de program Start-up, nici gogoși sau clase de Limbă, Cultură și Civilizație Română.

Poate a făcut cineva o statistică, și-n graba cu care se schimbă Guvernele a uitat s-o facă publică.

Poate că există chiar și un departament pentru monitorizarea copiilor prinși în hârțogăria dintre state, și-n nebunia luptei cu „monstrul corupției” au uitat să-l facă public.

Poate există vreo autoritate care pregătește o campanie de monitorizare și informare a tinerelor din parcări și sensuri giratorii, pe care le-ați observat și voi, miniștri după miniștri „în vizitele în Diaspora”, dar pe care v-ați prefăcut că nu le vedeți.

Nu știți care tinere? Cele care n-au ie și nu au în program dansuri și strigături tradiționale… Dar spectacolul pe care-l oferă ele e la un pas să se transforme în datină.

Trebuie să recunosc că sunt aproape pe punctul de a crede că veți face un program pentru nefericiții care dau un sac de bani să meargă „la lucru-n străinătate” și se trezesc abandonați prin stații de autobuze cu „Ghidul muncitorului român în străinătate” în buzunar.

Urmarea pe site-ul românilor din Spania, Inforoes.

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version