Artistul moldovean de hip-hop Mani vine la Londra cu versurile sale protest

Artistul moldovean de hip-hop Mani vine la Londra cu versurile sale protest

“Am primit o scrisoare, scrie că-i din viitor./ Ei sunt bine – mersi, de noi nu le este dor,/ C-astea-s timpuri fumurii, parcă-s pline cu stafii…/ În dreptul anului scrie – „Cât crezi, atât va fi.”/ Ei zic că-s una din miile de variante./ Totul depinde de oameni, de fapt de fapte,/ Ca să-nțeleg mai bine, să fie convingători,/ Mi-au dat un text pe care-l cântă lumea-n viitor:/ ‘‘Am o țară ca o floare/ Așa cum nimeni nu are, Am o țară minunată/ Așa cum am visat odată.’’

Sunt versuri din piesa “Am o țară ca o floare”, scrisă de Mani – artistul moldovean de hip-hop pe care ar trebui să îl cunoști. Are 30 de ani, atitudine (politică) și talent cât încape.

Piesa a fost scrisă împreună cu artistul de muzică pop Pasha Parfeni, care a reprezentat Moldova la Eurovision în 2012 la Baku, la apelul mișcării de rezistență a diasporei Republicii Moldova #freemoldova. De la lansare la protestele din 29 august din Chișinău, piesa are deja 17.000 de vizualizări/ascultări pe Youtube.

Nu e prima piesă politică a lui Mani. Înainte de ea, artistul și-a construit un nume prin umorul sarcastic și atitudinea politică din piesele și videoclipurile Moldavian Dream, Miliardul, Eu-s Terminator, Țara Mea Colțuni de Lână, Închide Gura.

În timp ce atâtea zeci de artiști din Republica Moldova cântă pentru orice politician îi plătește, Mani și Pasha Parfeni sunt prezenți la protestele împotriva corupției și regimului de la Chișinău, atât ca cetățeni, cât și ca artiști pe scenă. Sunt printre puținii și prețioșii artiști cu coloană vertebrală.

Mani și Pasha Parfeni vin la Londra!

Iar acum, #freemoldova îi aduce la Londra, la Hackney Down Studios pe 24 noiembrie. De ce?

Pentru că acum țările nu mai au granițe. Iar diaspora moldovenească, ca și cea română, asigură o mare parte din PIB-ul țării (o treime); și dacă tot susține țara financiar, vrea, și își revendică dreptul, de a influența direcția politică în care merge țara.

Dar, sigur, nu e vorba doar de interese economice și politice. A fi parte din diasporă înseamnă a avea Moldova sau România în noi. Și dacă nu avem grijă de fiecare parte din noi, vom fi ciuntiți. Pe lângă relațiile personale, arta și implicarea civică sunt printre cele mai bune metode de a avea grijă de Moldova/România din noi.

#freemoldova

Mișcarea #freemoldova a fost fondată în iunie, după protestele împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție de a invalida votul democratic care l-ar fi făcut pe unul dintre liderii opoziției, Andrei Năstase, primarul Chișinăului.

Fiind independenți de orice partid politic din Moldova, #freemoldova, o mișcare alcătuită din moldoveni de toate vârstele și venind din zone profesionale diferite, uniți de dorința de acțiune civică și schimbarea politică a Moldovei într-un stat de drept, transparent și democratic și în realitate, nu doar pe hârtie.

Până acum, #freemoldova a făcut pași mici, dar siguri, de rezistență. A instalat un panou în centrul Chișinăului adresat polițiștilor care protejează puterea, în loc să protejeze populația. Adaptând o frază din jurământul polițiștilor, panoul spune “Slujesc țării și poporului, nu dictatorului. Cu drag, diaspora din Londra.”

Panoul a fost dat jos după patru ore, la cererea autorităților. După ce a fost reinstalat în parcul central, a fost furat de către poliție, într-o noapte. În afară de panou, #freemoldova a mai oferit sticle cu apă protestatarilor din 29 august, cu stickere pe care scria că “plahotniuc nu-i veșnic”. Iar acum, #freemoldova își pregătește terenul pentru alegerile parlamentare din februarie, din Republica Moldova.

Pe lângă Londra, #freemoldova a deschis celule de rezistență și la Paris, Milano, Frankfurt, Dublin, Lisabona etc. Mani a surprins protestul supra-național și-n piesa menționată mai sus. „E timpul pentru unitate, să se vadă de departe,/ Că umăr la umăr stau frate lângă frate./ Londra, Paris, Milano, Frankfurt, Lisabona,/ Băieții fac celule de rezistență-n Europa.

Pumnul sus, fruntea ridicată – mergem înainte,/ Le-arătăm durerea, ceea ce poporul simte./ Acum facem schimbările. ‘’Acum!’’ – strigă o lume./ Vrem cât mai curând să prindem timpul când vom spune:/ Am o țară ca o floare/ Așa cum nimeni nu are,/ Am o țară minunată/ Așa cum am visat o dată.’’

Sperăm că fie din solidaritate, fie din curiozitate pentru hip-hop-ul moldovenesc, dincolo de Carla’s Dreams, vă veți alătura concertului din Londra, din 24 noiembrie. E prea puțină comunicare între diaspora românească și cea moldovenească, la Londra. Dar, până la urmă, atât experiența de acasă, cât și cea de aici, ne înfrățește.

Moldavian Dream

Și, ca să vă mai dăm o pastilă din creația lui Mani, vom încheia cu un fragment din piesa lui Moldavian Dream, care ar putea foarte ușor fi intitulată și Romanian Dream: “Am avut un vis și-l povestesc lu’ Sanea, un prieten bun./ Parcă se făcea că eram în casa de nebuni/ şi a-ncăput acolo toată țara, mitica./ Țin minte tot, nu ca de obicei, nica./ Erau hrăniți cu resturi din bucate,/ toate erau stricate, dar le spuneau că-s delicate./ Ei credeau și mâncau pân’ la urmă bucățica./ Parcă nu mergea. ─ Dar ce ziceau? ─ Nica!/ Dacă cineva se revolta,/ imediat îl izolau, cu tranchilizante-i îndopau./

Ziceau că-s nebuni, atâta explicau, asta era politica./ ─ Dar restul ce făceau? ─ Nica!”

(unde nica înseamnă nimic).