În încercarea de a avea un trai mai bun, milioane de români au plecat să muncească în afara graniţelor, lăsând în urmă copii şi părinţi care le duc dorul. Dacă după copii se întorc şi adesea îi iau cu ei în străinătate, după ce şi-au făcut un rost acolo, părinţii bătrâni rămân în urmă, acasă.
În prezent, România nu are o cercetare actualizată despre fenomenul persoanelor vârstnice lăsate în ţară de românii plecaţi în străinătate, însă în anul 2016 se vorbea, neoficial, despre aproximativ un milion de astfel de bătrâni.
Ecaterina T. are 76 de ani. Niciodată nu s-ar fi gândit că la bătrâneţe niciunul dintre cei doi copii ai săi nu îi vor mai fi alături, în satul din Teleorman, unde i-a crescut. Ambii copii au luat calea străinătăţii. Au ales să-şi facă un rost departe, în Marea Britanie. Dar nu s-au rupt cu totul de locul natal. Cu banii câştigaţi din truda printre străini, au ridicat o casă, în care bătrâna mamă locuieşte singură. Doar trei săptămâni pe an este casa plină. Atunci când vin copiii şi nepoţii în ţară.
Mulţi dintre voi aţi spune că banii nu au cum să compenseze tristeţea şi singurătatea părinţilor. Sunt seri în care şi tanti Ecaterina ar spune la fel, atunci când dorul de copii se înteţeşte. Dar dimineaţa, când vorbeşte cu vecina de alături, care are copiii şi nepoţii cu ea, dar trăiesc greu cu toţii, că nu au locuri de muncă şi uneori chiar nu au ce mânca, parcă începe să vadă din nou limpede. Căci, oricât de mare i-ar fi dorul, nu poate întrece bucuria că îşi ştie copiii bine, cu locuri de muncă care le oferă stabilitate şi linişte.
«Dacă lor le este bine în străinătate şi eu sunt bine. O dată, pentru că îi ştiu bine acolo, cu rostul lor, cu viaţa lor bună, mai bună decât ar fi aici, lângă mine. Şi în al doilea rând, pentru că au grijă şi de mine şi îmi trimit bani. Cât pot şi când pot. Pensia e mică, nu aş face altfel faţă şi cu ale gurii, şi medicamente şi, mai ales acum iarna, cu lemnele pentru foc. Lipsuri nu mai am. Am doar dor. Dar îl sting cu gândul că aşa ne e bine la toţi», spune îmbărbătându-se sigură tanti Ecaterina.
Ce este în sufletul ei doar ea ştie. Dumneai spune însă că asta înseamnă să fii un părinte cu capul pe umeri: «Să îţi doreşti binele copilului tău, nu să îl vrei cu orice preţ lângă tine. Ăla e egoism, nu aşa trebuie să fie iubirea faţă de copii».
Povestea trăită de tanti Ecaterina este aceeaşi ca a multor bătrâni din satele României. Curg multe lacrimi de dor, dar se spun şi multe rugăciuni de mulţumire de către părinţii ai căror copii au primit o şansă. Fie ea şi la mii de kilometru depărtare de casă. Iar copiii nu uită niciodată de unde au plecat. Lună de lună trimit bani în ţară, către cei care i-au crescut şi nu se pot descurca într-o Românie în care totul este scump şi traiul tot mai greu.
Dintr-un studiu realizat de compania de transfer de bani Opal, reiese că aproape 70% dintre românii care trimit bani acasă prin acest serviciu îşi susţin financiar părinţii rămaşi în ţară.
Cu Opal Transfer, pot fi trimişi bani în România în patru moduri diferite: prin aplicația mobilă, online, la sucursale sau prin telefon (020 7022 9933, de luni până vineri între 10:00-19:00, limba română).
Esenţial, banii ajung în aceeaşi zi fără niciun cost suplimentar!
Din punct de vedere al costului, transferul costă doar £0.50, indiferent de sumă sau de modalitatea în care se face transferul. Banii ajung direct în contul bancar al destinatarului, în lei.
Pentru mai multe detalii, accesaţi www.opaltransfer.com şi alegeţi să nu îi uitaţi pe cei care vă aşteaptă acasă cu dor!
Români în Anglia: Povestea lui Ovidiu și cum a economisit mii de lire