T.G. Crișan
Jucăria preferată a lui Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului României, a rămas azi si poimâine, moțiunea. El, Tăriceanu, vajnic apărător din oficiu al unora cercetați penal, s-a declarat din nou nemulțumit pe Justiție si vrea o moțiune – aflarea in treabă la Senat atinge deseori perfecțiunea.
Când a fost și el mic, fără păr alb între urechi și fără să-și târască vreun picior în gips, Călin Popescu Tăriceanu va fi fost sfătuit de mamița, mamițica și mam’ mare: “Căline, maică, să nu te bați, să-ți faci pantofii cu cremă și să-ți mănânci sandviciul!”. Ascensiunea lui Tăriceanu, de la sandvișul din ghiozdan la tortul de azi al României, tort din care cel supranumit ”liberalul roșu” se înfruptă zilnic, poate fi pusă desigur inclusiv pe seama democrației de tip primitiv promovată în România: azi, orice slugă cuminte și oportunistă, ca exemplu, poate ajunge rapid stăpân de plantație prin ”miracolul românesc”.
Ascensiunea lui Tăriceanu (personaj frecvent asimilat cu lipsa de onoare politicianistă și confuzia politică, dar și unul din părinții buni ai salariilor bugetare și pensiilor nesimțite într-o țară secătuită) ne reamintește, mă rog frumos, și un amănunt esențial: milioane de români care muncesc azi în străinătate contribuie zilnic, indirect, inclusiv la cota de benzină a lui Tăriceanu, la cota lui de mic-dejun, la plata vreunei secretare cu sâni mari, la luxul, limuzinele, șoferii personali, garda, confortul și WC-ul cu gresie roză unde va fi stând Călin ca să-și fundamenteze el în liniște, în poziția ”pe vine”, moțiunile si declarațiile de plen.
Românii procură totul unui om despre care nu se știe precis la ce anume este util.
Călărind Senatul așa cum își călărește motocicleta americană, Tăriceanu se prezintă azi aproape ca un co-proprietar al Camerei Parlamentului, sau după caz, al Guvernului, al planetei Marte sau al unei țări, România, care nu îl merită.
Căci cine și cum să combată superba trufie fanariotă cu care Călin, sef al Senatului si aprod de serviciu al unor întreprinderi particulare, înțelege să sprijine vocal persoane acuzate penal?
Nu știm cum sosesc ideile proaste între urechile liderului de la Senat Tăriceanu, dar e clar că ele nu stau la coadă ca pe un peron din Gara de Nord.
În 2004, Călin Popescu Tăriceanu i-a cerut lui Băsescu să intervină la Parchet în dosarul Petromidia (acolo era bunul său prieten, Dinu Patriciu), ba ar fi insistat și la Monica Macovei, pe-atunci ministru al Justiției. În 2015 el a criticat arestarea pentru fapte de corupție a primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, dar a făcut spume și la punerea sub acuzare a colegului Varujan Vosganian, care ar fi acordat facilități ilegal miliardarului Ioan Niculae.
Mai nou, Tăriceanu s-a implicat într-un alt scandal ce implică o firmă privată: evacuarea de către ANAF a firmelor penalului Dan Voiculescu, creatorul Grupului de televiziuni Antena.
Ca unul dintre cei care au transformat România într-o casă de nebuni, unde separația puterilor în stat și Justiția nu își mai găsesc rostul, Tăriceanu a contestat vehement evacuarea Trustului de presă din clădirile pe care le ocupă, acuzând (sic!) ”atentatul la libertatea de expresie”- un alt domeniu unde este savant. Exemplele pot, eventual, să continue. Omul care a făcut ceea ce nici măcar o democrație tânără din Africa nu ar fi reușit (ca premier al României a solicitat retragerea trupelor române din Irak fără să își anunțe măcar partenerii americani) dovedește frecvent că are suficiente abilități doar pentru intrigile de culise ale miticilor de la București.
Prea ocupat ca să calce pe gât Justiția cu pantofii lui din piele de procuror, prea ocupat cu apărarea publică a privaților acuzați de corupție, președintele Senatului României, Călin Popescu Tăriceanu a uitat că țara de la care își cere zilnic luxul lui de șăf rămâne o ruină nesemnificativă la curul Europei.
Sandviciul pe care odinioară i-l băga mam’mare în ghiozdan a fost, pare-se, total insuficient și pare că și tortul național la care s-au așezat Călin cu ai lui nu se simte prea bine: deh, de unde iei și nu mai pui la loc, se împuținează, iar Dumnezeu, DNA și instanțele penale sunt martori că din 1990 încoace, țara pierde bani inclusiv prin prietenii – cunoscuții Tăriceanului.