Maria Cristiana Tudose
Nu am mai ajuns prin țară de trei ani, deși în tot acest timp m-am tot gândit la momentul în care mă voi reîntoarce, evident doar în vizită. Acum trei săptămâni am plecat către România și ce urmează este un scurt update, mai pe limba noastră actualizare. Dacă plecați în România, pregătiți-vă dicționarul de engleză, suntem atât de integrați încât vorbim jumătate română și jumătate orice altceva!
Ce am lăsat și ce am găsit! Am lăsat o țară săracă, am găsit o țară în genunchi, o țară împărțită în două bucăți, două tabere: cei care lucrează în birouri și cei care pun pepeni, cei care stau la terase scumpe și cei care abia au cu ce cumpăra un corn sau o pungă de semințe.
În călătoria mea mi-am petrecut câteva zile prin Capitală, pentru că sunt în Italia de zece ani și n-am avut șansa minunată de a realiza că… avem atâtea locuri de vizitat, monumente frumoase care merită puse în valoare pe care le ascundem și nu le prețuim. A fost bine, dar nu pot spune că m-a dat pe spate. Am plecat către Ploiești, orașul meu natal, iar după câteva zile m-am îndreptate către un sat din Ialomița. Probabil nu te interesează călătoria sau concediul meu, dar imediat ajung la concluzie.
Continuarea în Gazeta Românească.