de Mircea Maer
În timp ce în România era în toi scandalul din PDL dintre Nuţi şi Buldog, românii din Marea Britanie aveau cu totul alte probleme arzătoare. Premierul David Cameron urma să anunţe planul guvernului său de reducere a migraţiei. Ieşirea liderului din Downing Street a avut chiar şi un preambul, în presa metropolitană, unde au fost “dezvăluite” o parte dintre propunerile care, spun conservatorii, vor duce la scăderea drastică a numărului de imigranţi din Marea Britanie. Între aceste propuneri, chiar şi amprentarea imigranţilor, procedură rezervată până acum infractorilor.
Cameron îşi rosteşte mult-aşteptatul discurs despre imigraţie, în faţa studenţilor de la Suffolk, Ipswich, luni, 25 martie, pe înserat. Creat exact pe structura “dezvăluirilor” matinale din presă, speech-ul premierului a lovit din toate părţile în imigranţi, mai ceva ca sabia Excalibur a regelui Artur în duşmanii saxoni. Reforma lui Cameron cu privire la migraţie arată cam aşa, parafrazându-l pe George Orwell: toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele (a se citi cetăţeni europeni).
Astfel, la locuinţele sociale vor avea acces cu prioritate cetăţenii britanici, imigranţii abia după cinci ani, ajutor de şomaj – nu mai mult de şase luni pentru cei din alte ţări, inclusiv din Uniunea Europeană, plată la spital şi la medicul generalist dacă nu eşti de-al statului britanic. Mai mult, cine oferă casă unui imigrant riscă să fie pedepsit, iar prin târg se vorbeşte şi despre permise de rezidenţă biometrice pentru români şi bulgari.
Devine clar pentru orice minte limpede că discursul lui Cameron nu are la bază decât captarea bunăvoinţei electoratului, agitat de UKIP şi asociaţii gen MigrationWach. Este mult mai simplu să adopţi poziţia populistă a acestora şi să ameninţi că le arăţi uşa imigranţilor, decât să convingi oamenii că nu există un pericol real şi nici dovezi că la 1 ianuarie 2014 vine apocalipsa dinspre România. Și ajungem la ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, domnul Harris, care, imediat după discursul şefului de la Londra, i-a liniştit pe românii aflaţi încă sub influenţa meciului politic din PDL.
Excelenţa sa le-a spus europenilor cu cărţi de identitate româneşti că premierul Cameron nu s-a referit în discursul său la români, ci la imigranţi în general. O fi fost vorba despre patagonezi? Nord-coreeni? Mongoli? Nepalezi? Despre aceste naţiuni se scrie zilnic în presa britanică? Patagonezii sunt cei pe care jurnale cu milioane de numere tiraj îi numesc păduchioşi, tuberculoşi, jegoşi? Cuvinte pentru care nimeni nu şi-a cerut vreodată scuze. Nici măcar de complezenţă.
Discursul lui Cameron a avut ca ţintă românii şi bulgarii. Cei pe care tabloidele, UKIP, MigrationWatch, laburiştii şi o parte din conservatori îi acuză de toate relele din Marea Britanie. Însuşi planul contra migraţiei este împotriva românilor, pentru că nu patagonezilor li se ridică interdicţia de a munci legal în Marea Britanie de la anul.
Nu a fost vorba despre vreun plan acum 12 ani, nici acum cinci şi nici măcar acum trei ani. Prolema poloneză a stârnit un cor anemic de mârâieli, dar niciun plan împotriva imigraţiei. Apoi, când discursul premierului este pe aceeaşi pagină de ziar cu cel despre românii care vor îmbolnăvi de tuberculoză plămânii curaţi ai britanicilor, ne mai putem gândi că cineva se împotriveşte imigranţilor din Patagonia?