Votați PSR, votați Costică Berindei! Se aude din filmul postat pe Facebook de omulețul cu mustăcioară ciudată, cu privire băsesciană și vorba molcomă. Vorba lui mi-aduce aminte de cea a unui prieten pe care nu l-am văzut de mulți ani: „Mă, io mi-s moț!” Așa vorbesc moții din Apuseni, de pe valea Arieșului.
E clar că Berindei nu a avut și probabil nici nu a auzit de consilier de imagine. Fața sa ciolănoasă și mustața aia tăiată din scurt amintesc de un personaj sinistru. Nici frumusețea nu îl scoate afară din casă. Este, în conceptul popular românesc, cam urâțel. Nu a avut consilier de imagine, așa că a acționat după cum l-a tăiat capul și după cum a văzut că se poartă: a pus pe cineva din familie să îl filmeze cu telefonul mobil, a vorbit așa cum s-a priceput el mai bine și a postat ce a ieșit pe pagina sa de Facebook. Ineditul discursului simplu, din popor, dar și prezența nefericită a mustăcioarei patruzeciste au făcut ca filmulețul să devină viral. Postarea are peste 170.000 de vizualizări făcute într-un timp record și a fost distribuită cam de 1.500 de ori. Filmulețul îl puteți viziona AICI.
La mine a ajuns prin intermediul grupului de Facebook al susținătorilor premierului Cioloș în care am fost vârât fără știrea și fără acceptul meu. Este adevărat că am fost surprins de prestanța lui Berindei și am crezut, pentru început, că nu este decât o farsă de campanie. Am căutat și am aflat că personajul chiar există și candidează la Senat, pe lista Partidului Socialist Român, fondat de poetul Adrian Păunescu după 1989.
PSR nu este un contracandidat redutabil pentru oricare dintre formațiunile ce îl susțin pe Dacian Ciloș, adică PNL și USR. Astfel că susținătorii tehnocratului l-au văzut de la bun început pe Berindei ca fiind candidat PSD și nu PSR, ca să aibă, probabil, cu cine să se bată. Sunt zeci de comentarii de genul: „e prea urât, nu poate fi decât de la PSD”.
Am făcut greșeala să le atrag atenția că omul e de la alt partid și mi-am primit una direct în dantură: „au și apărut postacii pesediști”. Nervos, zic: „da, sunt pesedist și îl susțin pe Costică Berindei”. Răspuns de susținător cioloșist: „la el pe pagină, nu aici”. Adică, vezi Doamne, bucata aia de Facebook unde am ajuns întâmplător (după începerea discuției am observat unde sunt, eu comentasem doar pentru că apăruse la mine pe perete) este destinată doar susținerii pentru Dacian Cioloș, cel care nu a avut nici măcar curajul lui Berindei de a-și asuma apartenența politică. Atunci ce căuta filmul cu nea Costică acolo? Citești comentariile și realizezi. Pentru ca apretații de la USR, PNL și societatea civilă să își bată joc de el.
Mustața, vorba domoală, timiditatea în fața camerei, faptul că nu pare a avea prea multă carte sunt, în România, motive să râzi de un om. Să îi spui măscări, să îl înjuri, să îl arăți celorlalți și să le spui: „ieșiți la vot, altfel va ieși senator Berindei”. Probabil că nimeni nu știe ceva despre omul Berindei. Dar, pentru că este cam urâțel și poartă mustața aia nefericită, oamenii cred că au dreptul să îl facă prost, analfabet sau hoț pesedist.
O activistă a comunității din Londra chiar susține că oamenii ca Berindei nu ar trebui să fie lăsați să candideze. Constituția României, ca de altfel a oricărui alt stat democratic dă dreptul oricărui cetățean major, indiferent de nume, mustață, orientare politică, număr de clase absolvite sau meserie practicată să aleagă și să fie ales. Consider că este cel mai de preț câștig al democrației. Stă la baza oricărui stat democratic. Doamna activistă are altă părere: „La fel de constitutional, da-mi dreptul sa nu fiu de acord ca cineva cu 2 clase mai mult a trenul sa imi decida mie viitorul, prin legile pe care le vor vota pe viitor. Eu nu spun ca nu are dreptul sa candideze. Eu zic ca nu pot accepta.”
Ea nu poate accepta, deci, democrația. Democrația nu este, în mintea sa, pentru căței, vorba fabulistului. Este doar pentru dulăii cei mari, învățați, spilcuiți, consiliați de americani, cu bani și case, cu doctorate și masterate, cu afaceri și desfaceri, merși la sală, cu alură de gladiatori, cămașă apretată și cravată asortată. Doar ei ar trebui lăsați să candideze și să voteze. Să fie democrație, admite, dar nu pentru toată lumea. „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât celelalte”, spunea un celebru comunist englez. E clar că Berindei, cu mustața lui antipatică, a înțeles jocul democratic, acolo, la el, în Câmpeni, pe valea Arieșului. Activista nu l-a înțeles, cu toate că trăiește într-o țară leagăn al democrației.
Niciunul dintre simpatizanții lui Cioloș nu a trecut de mustața lui Berindei. Nimeni nu a vrut să afle mai multe despre omul acesta. Dacă cineva ar fi insistat să caute nu mai mult de 10 minute, ar fi aflat că omul este anti-PSD și anti-Victor Ponta, că a organizat demonstrații pentru interzicerea mineritului la Roșia Montană, că a fost lider al confederației sindicale Meridian. Iar acum face case. Omulețul cu mustață ciudată, tâmplar și dulgher (meserii onorabile și biblice), construiește case din lemn despre care unii spun că sunt cele mai faine de pe valea Arieșului. Spune că a făcut școala profesională și liceul la seral și vrea să fie votat. Democratic, constituțional, Berindei vrea să ajungă senator.
Acum mai bine de 2.000 de ani, senatorii corupți ai Romei s-au revoltat la vederea noilor colegi de forum. NU acceptau ca treburile statului să fie gestionate de barbarii aduși de Cezar de la marginea imperiului. Erau prea bărboși ca să se priceapă la politică.
Mircea Maer