Cotidianul “Corriere della Sera” a dedicat un articol amplu româncei Elena Toma, creatoarea unei mărci de încălţăminte de lux, care a are deja 15 puncte de desfacere în Italia. Iată mai jos materialul publicat de ziarul italian.
Criza, se ştie, uneori schimbă regulile şi italienii care dau de lucru străinilor deseori devin angajaţi ai imigranţilor. I s-a întâmplat Elenei Cristina Toma, de 33 de ani, româncă, capabilă să se insereze cu măiestrie în inima produselor made in Italy, tocmai în nişa de lux, ajutând două familii de meşteşugari din provincia Milano care acum lucrează şi pentru ea.
Încălţăminte pentru bărbaţi şi femei de ultimă modă pe care Cristina o creează şi «ai noştri» o produc. Lucruri de la 500 de euro în sus. Piele de calitate superioară, stil unic, deseori îmbogăţit cu pietre preţioase. Pantofi cu linii simple, împodobiţi cu combinaţii originale de culori şi jocuri de contrast luminos-opac. De câţiva ani, mândria noastră privind încălţămintea s-a îmbogăţit cu o semnătură în plus: marca Toma.
Entuziasmul – Cincisprezece magazine care expun produsul său în Italia, unul în America, unul în Germania, unul în Belgia şi un reprezentant în Coreea şi China. Pentru 1.500 de perechi de încălţăminte de fiecare sezon cifra de afaceri are multe zerouri. Şi spre bucuria meşteşugarilor noştri care de trei generaţii «confecţionează» încălţăminte cu entuziasm şi cu stilul anilor ’50, ’60. Doisprezece meşteşugari care se ocupă numai de încălţămintea pentru bărbaţi. Şi circa cincisprezece care se ocupă de cea pentru femei.
«Toate acestea le datorez mai multor persoane cărora nu voi înceta niciodată să le mulţumesc – spune cu un zâmbet larg Cristina Toma – în primul rând Mariucciei Mandelli care, în cei şase ani cât am lucrat pentru Krizia, m-a introdus în linia întâi la pregătirea aspectului final pentru prezentări, din care am învăţat foarte multe». Şi încă un mulţumesc pentru mulţi alţii care i-au rămas în suflet, precum directorul institutului de modă Borgo, căruia «îi plăteam întotdeauna cu întârziere chiria lunară de 700.000 de lire, dar el era mereu înţelegător».
Cultă, rafinată, citeşte Mircea Eliade, urmăreşte filme de autor şi, când nu creează, petrece câteva ore la librăria Hoepli, oraşul în care trăieşte şi lucrează. A început cu o cifră de afaceri de 30.000 de euro care acum a sărit «la mai multe sute de mii de euro». Şi dezvăluie câteva secrete ale produselor sale made in Italy: «Să faci încălţăminte e o muncă de echipă şi pentru a construi o pereche sunt necesare peste 200 de operaţiuni: de la decupare la montare şi până la coaserea tălpii de mână cu ajutorul unor cuţite, cleşti, cuie şi ciocan, aţă şi ac».
Articol preluat din Gazeta Românească