De Sorin Cehan
“Pentru mine cuvântul politician e echivalent cu hoţ”; “Dar noi de ce mai votăm? Am plecat din România din cauza lor”; “Nici aici nu scăpăm de ei?”; “Au ei vreo putere aici în Anglia? Nici nu-i băgă în seamă Cameron”; “N-au nici o putere în Anglia”… Mulţi gândesc aşa dintre românii din străinătate. Au fugit din ţară de răul lor şi se simt asediaţi şi în străinătate, când li se cere să voteze. Toţi sunt hoţi, nu fac nimic, n-au cum să facă nimic: o atitudine anti-politică superficială şi simplistă, aşa cum e viaţa noastră socială în anii internetului şi globalizării.
O dată merge: nu merg la vot, mi-e scârbă, să meargă alţii. Când te uiţi însă cine ajunge în Parlament, începi să te gândeşti dacă e bine să te predai fără luptă. Din 1990 încoace, numărul celor care votează a scăzut constant. Calitatea parlamentarilor a scăzut în aceeaşi măsură. Cei care candidează acum duc media inteligenţei parlamentarilor şi mai jos, iar pe cea a tupeului în sus.
E vina celor care nu votează, lăsându-i pe cei ademeniţi cu minciuni şi un kg de zahăr să decidă cine va conduce România. Si cei cumpăraţi la kg votează parlamentari la kg.
Nu e o soluţie să nu votezi. Nu toţi sunt la fel, candidaţii, şi nu trebuie identificaţi toţi cu liderul partidului lor. Deobicei cel mai cu bun simţ este mai tăcut, şi nu-şi face campanie neruşinată. Dacă nu aveţi pe cine alege, aflaţi care stă cel mai prost în sondaje, şi votaţi-l pe el.
Votul din diaspora are şi o altă însemnătate: în ţările unde ne-am mutat, nu putem vota la alegerile politice, nu ne reprezintă nimeni în Camera Comunelor sau la Montecitorio. Singurii noştri reprezentanţi politici rămân parlamentarii români, atâta vreme cât vom avea numai cetăţenia română. Dacă nu ne convine cum ne reprezintă, îi rugăm, îi sfătuim, le atragem atenţia, îi huiduim, îi denunţăm public, pentru că nu e adevărat că nu pot face nimic.
Vor fi ridicate restricţiile, dar nu vom fi englezi niciodată. Vom fi tot români în Anglia. Campaniile contra românilor din străinătate au curs una după alta. Din când în când intrăm din nou la bătaie.
Parlamentarii diasporei au ratat multe momente în care nu ar fi trebuit să tacă. Uneori au mai spus câte ceva. De obicei n-au făcut nimic. Asta nu înseamnă că nu pot face nimic. Dar ca să le pot reproşa ceva, trebuie să merg la vot.