in

Kent: Român condamnat de două ori pentru omor, neagă că ar fi ucis un tânăr cu intenție: „Nu văd bine, un prieten mi-a spus că am lovit pe cineva cu cuțitul”

Un român acuzat că a înjunghiat un conațional într-un parc de rulote din Dunkirk, Kent, a recunoscut în fața instanței că se face vinovat de omor prin imprudență.

Dumitru Palazu, de 49 de ani, a mai fost închis pentru 12 ani, în 2000, pentru că l-a omorât pe tatăl iubitei lui de atunci.


Palazu, alături de soția sa, Florentina, s-au mutat într-un parc de rulote, lângă Dunkirk, Kent, unde a început să muncească.

El a spus că în noaptea crimei mai mulți români se certau afară și a ieșit să vadă ce se întâmplă. Numai că, spune el, nu vede prea bine și ieșise fără să poarte ochelarii. El a mai spus că suferise o accidentare la mâna dreaptă și nu putea folosi decât degetul mare și primele două degete.

Palazu, a spus că i-a auzit pe cei din Craiova că îi vor ucide pe cei din Călărași și le vor da foc la rulote. El a mai spus că nu știe cum a ajuns cuțitul în mâna lui, doar că un prieten i-a spus că a înjunghiat pe cineva.

Palazu a spus că avea cuțitul pentru a se apăra și că nu și-a dat seama că ar fi înjunghiat pe cineva.

Tânărul Alexandru Constantinescu, de 30 de ani, a fost înjunghiat în inimă și a murit la spital, din cauza rănilor, pe 7 aprilie anul trecut.

Procurorul a spus că, potrivit imaginilor de pe camere de supraveghere, Palazu l-a înjunghiat pe Constantinescu atunci când acesta a ridicat brațul drept ca să îl lovească.

Potrivit martorilor, Constantinescu ar fi spus: „Știu că cel chel m-a înjunghiat, știu că mor, singurul meu regret este că îmi rămâne copilul orfan”.

Palazu a mai fost condamnat pentru crimă, de două ori, în România, însă judecătorul le-a spus juraților să nu ia în considerare acest lucru.

Procesul continuă.

Dunkirk, Kent. Român acuzat de crimă. A mai fost condamnat de două ori pentru omor



Boris Johnson îi reprimește în Partidul Conservator pe parlamentarii trădători

Român din Anglia se îmbată și merge cu mașina pe contrasens: „Am crezut că sunt în România”