Despre problema rusească aud cam de când am început eu să citesc Camus și Cioran, adică de vreo 25 de ani. Rușii nu au fost iubiți la noi, nici înainte 89 și nici după aceea, cu toate că bunicuța Ilici, școlită la Moscova, ne-a fost președinte zece ani numărați. Înainte de 89, naționalismul pe care ni-l turnau pe gât comuniștii lui nea Nicu ne-a ferit, până la urmă, să ne apropiem sentimental de papașii Uniunii Sovietice.
După aceea, o dată cu mirosurile de democrație și de trandafiri emanate după Revoluție, rușii ne-au devenit și mai antipatici pentru că am aflat și noi, pe bune, cum a fost cu Armata Roșie eliberatoare din 1944. Îi uram, dar de votat tot cu Iliescu am votat.
Între timp, vesticii se bucurau de infuzia de capital rusesc, de afacerile pe care magnații miliardari ruși le deschideau în orașe precum Londra sau Berlin. După ce alcoolul l-a învins pe căciulatul georgian, iar țara a rămas la cheremul lui Putin, rușii au continuat să înjure Occidentul, dar să investească masiv în piața imobiliară de acolo. Până la urmă, nu prea contează ce culoare are pisica dacă oricum prinde șoareci. Încercarea de lărgire a Uniunii Europene a fost stopată de cizma rusească în Ucraina și a dus la o amețeală specifică în zonă. Alegerile din Republica Moldova au fost rezultatul acestei amețeli „made in USSR”. Rezultatul este, până la urmă, oglinda societății moldovenești. Cei care au votat cu Dodon, un rusofil comunistoid, sunt destul de ușor de ghicit: rusofilii și etnicii ruși.
Să nu uităm că 70% dintre cetățenii Republicii Moldova se declară moldoveni, iar doar mai puțin de două procente se consideră români. Etnici rușii sunt undeva la 10%, așa că procentul obţinut de democrata Maia Sandu este sublim. Adică a luat 44% de voturi în aceste condiții. E clar că nu au votat-o rușii, dar au votat-o o mare parte a celor care se consideră moldoveni, deci, teoretic, rusofili. Dezamăgirea este mare în rândul tinerilor care credeau că vor schimba sistemul peste noapte. Că la primele alegeri prezidențiale din istoria acestui stat va învinge o femeie cu idei progresiste. La naiba, americanilor le-a luat 200 de ani ca să voteze un negru, însă mai puțin de un an ca să îl aleagă pe Trump. Probabil că vor trece ani până când vor alege o femeie și încă un secol până când vor aduce la Casa Albă un etnic mexican.
Trecând peste legea proastă și net defavorabilă moldovenilor din Diaspora, votul de pe 13 noiembrie este, totuși, o victorie a democrației. O femeie a intrat în turul doi și a obținut o mare parte din voturile unui popor care doar cu 27 de ani în urmă abia se trezea din bezna comunistă și alerga spre lumea liberă. Chingile cu care l-a legat mama Rusie nu sunt însă rupte pe deplin. Dar eu cred că în România, spre exemplu, o femeie ar lua la prezidențiale mult mai puține procente decât a luat Maia Sandu în Republica Moldova. Ceea ce dovedește că Republica Moldova are o șansă mai mare de normalizare decât România. Iar femeia aceasta a fost atacată furibund atât de contracandidatul său, cât și de alte importante forțe din stat. Bunăoară, toți popii de peste Prut și-au scuipat în sân văzând că o urmașă a Evei vrea să iasă de sub papucul patriarhatului și să conducă țara. Așa că au aruncat anatema și le-au spus enoriașilor că femeia este trimisul satanei occidentale, o lesbiană care vrea să le sucească mințile și să legifereze căsătorii pidosnice în țara lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Cum să câștigi alegerile când unii votează cu asemenea argumente în căpățână?
Și nu poți acuza Republica Moldova că nu visează la binefacerile europene, atât timp cât însăși Uniunea Europeană se confruntă cu contestații din ce în ce mai puternice. Brexit-ul, ascensiunea naționaliștilor în țări precum Franța, Germania, Olanda, Austria sau Danemarca. Sunt lucruri care atrag atitudini sceptice într-un stat micuț, aflat în marginea imperiului rus, cu probleme teritoriale grave și tot timpul în căutare de protecție. Moldovenii văd cum Ucraina a fost abandonată de europeni, imediat ce țarul Putin s-a încruntat către Bruxelles. Frica de Rusia este mai mare decât aspirațiile democratice. Așa că mama Rusie va veghea încă o perioadă peste Republica Moldova. Și nu depinde doar de cetățenii moldoveni ca acest lucru să se sfârșească într-o bună zi, pentru totdeauna.
Mircea Maer
Alegeri cruciale în Republica Moldova. Diaspora se mobilizează