În copilărie, părinții îmi astâmpărau năzdrăvăniile amenințând că mă dau pe mâna “omului negru”. Când încercam să o întind la joacă, amânând temele, mi se promitea soarta cerșetorului care umblă desculț în miezul iernii și care trăiește doar cu apă de ploaie. Dacă nu mă duceam la culcare la ora impusă, un alt monstru mă pândea. I se spunea securistul…
După mai bine de 30 de ani, strategiile părinților de a-și tempera prichindeii nu s-au schimbat foarte mult. Ce s-a schimbat, însă, e personajul pe care aceștia îl imaginează pentru a băga frica în cei mici. Pe meleagurile britanice, dacă ții cont de titlurile de prin presa locală din ultimii doi ani, ajungi la concluzia că aici “omul negru” e, mai degrabă, est-european… De cele mai multe ori, român.
Dacă lași știrile cu români, din Daily Mail sau The Sun, să te inspire, e destul de simplu să-ți imaginezi cadrele, posibilele discuții din tre părinți și odraslele lor. Dacă nu ești cuminte, un român o să-ți fure guma de mestecat. Dacă te joci prea mult la calculator, un român o să-ți viruseze PC-ul și o să-ți fure parolele. Dacă nu te culci repede, un alt român o să vină și o să fure cablurile de curent să le vândă la fier vechi și o să ne lase în beznă. Iar dacă nu înveți, mai mult ca sigur, un român o să-ți ia locul de muncă.
Sursa ultimei replici imaginate e cea mai vizibilă în momentul de față. O mulțime de titluri plâng prin presa britanică soarta juniorilor locali care sunt “forțați” de români să se joace de-a șomerii.
“Urmașii lui Dracula au venit din Carpați și le iau lor locurile de muncă”. Cum? Cu siguranță trebuie să fie ceva magie neagră la mijloc, doar statul a avut grijă să nu le dea drept de muncă… Cine îi angajează, cine le dă locurile de muncă și de ce o face, e dezbătut doar vag. Nici fantezia tabloidelor nu e așa de bogată să aibă un răspuns la toate.
Pe ici, pe colo, câte un antreprenor îndrăznește să spună – cu timiditate, e drept – că forța de muncă est-europeană e preferată celei locale, cel puțin în ceea ce privește tineretul, pentru că e mult mai eficientă. Chiar mai motivată, mai ambițioasă…
Dar pentru britanici acest aspect nu poate fi considerat un argument sănătos. Printre atâtea povești de speriat prichindeii, argumentul cu pricina e cel mult un basm de adormit adulții.
Florin Brătescu
f.bratescu@ziarulromanesc.net