O jurnalistă de la BBC a pornit pe urmele „traficanților de ființe umane”, din România, către Scoția. Ea a călătorit prin țara noastră, apoi de-a lungul continentului, pentru realizarea unei investigații pe care a intitulat-o „Oameni de vânzare”.
Pe drum, a intrat în vorbă cu românii care veneau să muncească în Marea Britanie și a constatat că pe mulți dintre ei îi aștepta o viață grea, urmând să fie plătiți sub salariul minim pe economie din Regatul Unit și să stea claie peste grămadă în camere insalubre.
Jurnalista Sam Poling, de la BBC Scoția, a călătorit timp de trei zile prin șapte țări, într-un autocar ce se îndrepta de la București către Marea Britanie, în cadrul unei investigații cu privire la traficul de ființe umane din Europa de Est către Scoția.
„Auzisem că traficanții români aduc victime în Marea Britanie în număr mare și folosesc orice cale pentru a-și îndeplini misiunea”, a scrie Poling pe site-ul BBC.
I se spusese că autocarul făcea curse de trei ori pe săptămână între București și Glasgow. A plătit 165 de lire sterline pentru un bilet pentru Glasgow. Pe drum, a aflat că bărbații merg pentru a munci în construcții sau în agricultură, iar femeile în hoteluri sau case de bătrâni. Unele dintre ele mergeau să își viziteze soții.
Un bărbat care mergea să lucreze într-o spălătorie auto a mărturisit că va lucra șase sau șapte zile pe săptămână, 11 ore pe zi, pentru 40 de lire pe zi.
„E foarte puțin?”, a întrebat românul. „Românii duc o viață foarte grea aici”, a continuat acesta. „Lucrezi pentru 7 lire pe zi, este grea viața în România, Polonia, Cehia, aceasta e problema, muncim prea mult, dar trebuie să înțelegi viața grea din România, unde lucrezi pentru 7 lire pe zi”, s-a plâns românul.
„Ai o familie, copii, deci 7 lire este nimic. Via
ța e foarte grea”, a mai spus el.
Un muncitor în construcții i-a spus jurnalistei că va lucra șase zile pe săptămână, 10 ore pe zi. Pentru asta, a spus el, va primi 200 de lire sterline pe săptămână. Alții au spus că merg să lucreze în agricultură, cu 3,5 lire sterline pe oră, la culesul legumelor, dar că patronii le oferă și cazare. Oamenii nu știau cu câți alții vor împărți o cameră, dar auzise că vor fi mulți, de la cei care mai plecaseră.
Jurnalista a fost siderată de faptul că autocarul avea o toaletă, însă călătorilor nu li se permitea să o folosească, iar muzica „românească” răsuna tare în difuzoare.
O persoană care urma să lucreze într-o fabrică i-a spus că nu știa ce salariu va obține, dar că a fost și altă dată, și a fost mulțumită.
„Te simți exploatată?”, a întrebat Poling.
„Da, în fiecare zi, da”, i-a răspuns interlocutoarea.
Jurnalista britanică a fost impresionată de povestea unui tânăr de 19 ani care vorbea o engleză „aproape perfectă” și care i-a spus că lucrase în IT și mergea în UK pentru a munci ca chelner, undeva lângă Crawley.
Potrivit acestuia, urma să fie plătit cu 118 lire sterline pe săptămână și să muncească 10 ore pe zi. Va locui într-un apartament, alături de alți români. Nu știa câți.
Acesta, a scris Poling, a avertizat-o că unii dintre pasagerii autocarului o priveau cu „poftă sexuală”. A însoțit-o la toaletă. Pe drum i-a spus povestea lui și a familiei sale.
„Când ne îndreptăm spre nord, m-am întrebat care dintre tovarășii mei de călătorie, deja exploatați în Marea Britanie, vor afla că au fost traficați”, își încheie Sam Poling relatarea.
Traficanţii racolează minori pe reţelele de socializare. Tu ştii ce face copilul tău pe Facebook?
