de Mircea Maer
Atunci când se îmbată, unii fac republici, revoluții, poezii de dragoste sau cântece deșucheate. Traian Băsescu face referendum. Nu spun că președintele ar fi fost mangă, atunci când le-a spus românașilor, din televizor, că îi cheamă la plebiscit.
Președintele nostru bea doar sifon frapat. Dar beat de mulțumire pentru că se află din nou în grațiile poporului, tot era. Scăpat din lesă de coabitații de la USL, Băsescu s-a gudurat, a mârâit, iar acum a început să muște . și ce carne este mai dulce pe lumea asta, decât cea de parlamentar? Cum deputați și senatori are Dâmbovița, slavă Domnului, președintele lasă bucățele și haitei.
Pentru că oamenii, la fel ca și celelalte animale, pot fi transformați în haită de un mascul alfa, dacă respectivul colțos știe să le fluiere ce trebuie la ureche: parlament unicameral și 300 de parlamentari.
Chestiunea a mai fost pusă o dată pe buletinele de referendum, la 2009, atunci când marinarul spărgea lubenița de Dăbuleni în capul ingenuului Geoană și câștiga încă 5 ani în fruntea poporului. Timp de patru ani, problema unicameralului și a celor 300 (o fi și el fanul spartanilor de la Termopile, căci altfel nu se poate explica alegerea cifrei) nu i-a mai devorat liniștea prezidentului.
A fost ocupat cu tăieri de salarii, pensii, indemnizații, alocații, cu caftirea în direct a unor miniștri, cu porcitul opoziției (atunci când era opoziție), aburirea lui Ponta și alte drăcovenii. Mă rog, cam tot ce trebuie să facă un președinte în România. Dar parlamentul unicameral și cei 300 de parlamentari păreau că îi ieșiseră din minte.
Fals! După două – trei băi de mulțime, o hăhăială pe facebook, arestarea lui Gigi și divorțul Elenei Udrea, Băsescu a prins puteri, întocmai ca voinicul din poveste după îngurgitarea unei damigene cu apă vie. Și pac, la televizor cu referendumul! Dacă ăsta nu s-a dus spre 40 de procente după intervenția de marți, atunci eu nu m-am născut în România.
Iar cu tot circul revizuirii, cu panarama făcută pe tema stemei de pe drapel sau a căsătoriei dintre un bărbat și o femeie, referendumul poate trece cu succes. Problema este că românii ar vota și pentru desființarea parlamentului sau pentru spânzurarea parlamentarilor de amigdale în Piața Constituției.
Așadar, este clar că Traian Băsescu nu urmărește, cum nu a urmărit niciodată, interesul națiunii. Evident că i se rupe în paișpe de câte camere are Parlamentul sau dacă numărul aleșilor este 300 sau 402. El creează din nou ceea ce știe mai bine: intrigă, scandal, instabilitate, dezbinare.
Parlamentul este cea mai urâtă instituție de pe vremea lui Cromwell încoace. Parlamentarii sunt mulți, unii dintre ei au băgat lingura adânc în borcanul cu miere, alții sunt prin pușcării, unii dorm pe ei când se votează viitorul patriei, alții se uită la filme porno. Cum să iubești așa ceva? În Marea Britanie, bunăoară, dacă s-ar propune un referendum pentru desființarea Camerei Lorzilor, îmi este frică să mă gândesc la rezultatul votului. Iar acolo lorzii chiar sunt lorzi!
Premierului Cameron i se cere de câțiva ani să supună voinței poporului ieșirea din UE. Iar el moare în sondaje, dar nu cedează! Amână, negociază, discută. De ce? Pentru că știe foarte bine care ar putea fi rezultatul unei asemenea acțiuni, în acest moment, când Uniunea Europeană este văzută de mulți drept răul suprem abătut asupra Britaniei.
Băsescu, dimpotrivă, câștigă niște voturi (pentru cine s-o pregăti să lase în scaunul de jucător) pe demolarea Parlamentului.
Democrație nu însemnă doar suveranitatea poporului, ci și capacitatea liderilor. Iar atunci când propunerea celui mai important om din stat este să gâtuim singura structură ce reprezintă cetățenii (bună sau rea, până la urmă este rezultatul votului nostru) cred că am dreptul să mă îndoiesc de onestitatea acestuia.
Nu sunt un mare fan al lui Mircea Badea, însă nu pot să nu fiu de acord cu cele spuse de el cu ocazia anunțului făcut de Traian Băsescu: dacă trebuie să se respecte voința poporului, atunci să începem cu cei 7,4 milioane de români care i-au spus pa, în 2012, președintelui.
Mircea Maer