Duminică, 3 noiembrie 2013, Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău a fost plină de lume, de drapele şi de lozinci. O sută de mii de persoane, venite din Capitală şi din toată republica, au participat la un miting grandios în susţinerea integrării europene a Republicii Moldova.
Această acţiune politică este răspunsul răspicat dat de guvernare opoziţiei comuniste care face propagandă pentru uniunea euroasiatică. Noi, zice cu alte cuvinte guvernarea, suntem tari: ne susţine poporul şi ne susţine Uniunea Europeană, suntem unicii care aducem în ţară banii pentru drumurile noi, pentru şcolile şi grădiniţele de copii renovate, pentru conductele de apă potabilă, canalizare şi gaze. şi noi vă oferim un viitor prosper în Uniunea Europeană. Noi, prin urmare, merităm încrederea poporului la alegerile parlamentare din 2014.
Este evident, partidele de la guvernare au avut mare nevoie de acest miting. Şi pentru că organizatorii ştiau perfect cât de marea e lehamitea moldovenilor pentru politică, nu s-au lăsat în nădejdea că aceştia vor alerga la miting din nestăvilite impulsuri lăuntrice. Şefii de partid de la Chişinău ştiau că oamenii noştri într-o duminică frumoasă de toamnă găsesc o mulţime de lucruri de făcut: de pus curechiul la murat, de plantat usturoiul, de dus în ospeţie la nănaşul şi câte şi mai câte.
De aceea au făcut puternice presiuni asupra bugetarilor în primul rând, luându-i pe unde cu binişorul pe unde cu zburlita, au promis la fiecare om câte 50 de lei şi un prânz cald la Chişinău, au organizat transportul şi… şi s-au rugat să nu plouă pe 3 noiembrie. Cel de sus i-a auzit. A fost o zi caldă cu cer senin.Mitingul a debutat prin intonarea Imnului Naţional.
Basarabia nu mai există, unirea cu România e o diversiune
Nu, nu a fost difuzată din boxe o banală înscriere, a ieşit pe scenă însăşi Valentina Naforniţă, o celebră soprană care concertează cu succes pe marile scene ale lumii. Şi liderii Alianţei au acompaniat-o.
După care Preşedintele Moldovei Nicolae Timofti a vorbit, pe înţelesul oamenilor, despre steaua noastră:„De-a lungul ultimilor 25 de ani, ne-am adunat aici în PMAN, aici ne-am exprimat dorinţa de a ne constitui şi de a ne construi singuri viitorul, am decis să vorbim şi să scriem în limba noastră. Azi ne-am adunat pentru a confirma legământul pe care l-am dat, că R.Moldova e o ţară europeană. În ultimele două decenii am irosit destul timp în experimente şi iluzii, dar nu mai putem oscila în două direcţii, trebuie să credem în şansa şi steaua noastră, avem exemplul multor naţiuni care s-au ridicat din cenuşă, Germania, România…
Integrarea europeană e o şansă pentru a construi o societate care să aibă viziune, este vorba despre modernizarea şi civilizarea ţării. Să începem fiecare de la sine, de la strada şi casa noastră, să aducem valorile europene acasă, să ne vindecăm de bolile care ne ţin pe loc: corupţia la orice nivel şi alte vicii. Avem nevoie de un efort consolidat al tuturor, de implicare în numeroasele proiecte care au fost lansate în diverse domenii.
Peste trei săptămâni, la Vilnius, vom primi un nou semnal de încredere din partea UE şi va trebui să muncim mai mult pentru a ne alinea la standardele comunitare. Sunt sigur că avem puterea să realizăm aceste angajamente…
Au urmat Lupu, preşedintele Partidului Democrat, şi Filat, preşedintele Partidului Liberal Democrat. Oratori slabi, aceştia au fost lamentabili. Lupu, bărbat înalt şi impozant, 2 metri de falsitate pură, a vorbit cu pompă retoricească şi a făcut abuz de „dragii mei”. Filat, mândru de isprava adunării naţionale din faţa sa, şi-a permis să ameninţe în glumă, cu reminiscenţe din Costache Negruzzi, Europa: „Chiar dacă voi nu ne vreţi, noi vă vrem şi noi vă iubim.” E bine că nu a ameninţat că ne vom integra în Europa „cu voia sau fără voia voastră” şi că moldovenii vor ajunge să dea cailor ovăz din pristolul de la Roma, ca Baiazid.
A mai luat cuvântul poetul Ion Hadârcă, preşedintele primei Mari Adunări Naţionale a moldovenilor din 27 august 1989. Neschimbat, poetul care a exaltat suferinţa excepţională a moldovenilor în istorie a reluat romanticul refren al Neamului. Dar a spus şi cuvinte grave, adevărate: „Cu fiecare parcelă lucrată, cu fiecare lege europeană adoptată, noi ne construim Europa acasă.” Parcela din discursul poetului face aluzie la multele pământuri abandonate din ţara noastră.
Diaspora din Roma, solidară cu Marşul pentru Basarabia
Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, romantic şi el, a spus: „ Să demonstrăm că nu veneticii ne pot conduce, dar că suntem o naţiune cultă. Această dată va intra în istorie ca un nou început. Şansa noastră se află în mâinile noastre”. Să sperăm că, intrând în Uniunea Europeană şi văzând mai mulţi „venetici” europeni pe meleagurile moldovene, scriitorii noştri vor învăţa că nu e bine să promovezi ura viscerală împotriva „veneticilor”.
La miting au mai ţinut cuvântări profesori, reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, primari, studenţi; au fost spuse cuvinte de speranţă şi susţinere a cursului pro-european. Lumea a votat, unanim, o declaraţie. Nu au avut loc incidente. A urmat un concert, oamenii s-au prins în hore.
Asta e. „Questa è la storia della vacca Vittoria: morta la vacca, finita la storia.” Şi, odată sfârşit mitingul, oamenii mers-au liniştiţi acasă. Tutto bene? Nu, pentru că mulţi moldoveni au rămas consternaţi, derutaţi în faţa unei dileme insurmontabile. Pe de o parte, ticăloşia puterii care a tratat cetăţenii într-o manieră sovietică imperdonabilă. Pe de altă parte, nobleţea idealului european în numele căruia a fost comisă samavolnicia puterii.
Băsescu: Poporul Republicii Moldova e latin, nu are ochii oblici, nu înţeleg opţiunile pro-asiatice
Şi delicateţea situaţiei, echilibrul precar, care, pentru a se menţine, cere victorii ale forţelor aşa zis progresiste asupra obscurilor comunişti. Grea dilemă. Unii au rezolvat-o ieşind la miting. Alţii l-au boicotat.
Iar Diaspora a susţinut guvernul. Mesaje de susţinere din străinătate au fost proiectate pe ecrane în faţa participanţilor la miting. Într-adevăr, să nu fim prea dilematici. Să facem mai întâi ce trebuie. Cu guvernanţii ne răfuim mai târziu.
Victor Druţă