Rezultatele ultimelor alegeri româneşti, pe lângă răutăţile gratuite care s-au spus despre victoria unei grupări de plagiatori şi de somnoroşi, au mai adus şi surpriza căderii din înalt a “zeului diasporei”, William Brînză, învins de un necunoscut, nu se ştie prin ce miracol. O altă surpriză a fost victoria netă pe care a repurtat-o ARD în Republica Moldova.
A atrage basarabenii în politica românească este convenabil
Iată ce scria în această privinţă “Ziarul de Gardă” de la Chişinău: «USL a câştigat în aproape toate colegiile din ţară, pierzând doar în cele cu o majoritate maghiară. Totodată, ARD a avut câştig de cauză doar în colegiile în care au votat cetăţenii români din Basarabia.
Astfel, în Colegiul 2 pentru Camera Deputaţilor, care include R. Moldova, Eugen Tomac, consilier al preşedintelui Traian Băsescu şi candidat ARD, a primit 11.473 de voturi, dintre care 11.153 de la cetăţenii cu drept de vot cu domiciliul în R. Moldova. Miercuri, 12 decembrie, în cadrul unei conferinţe de presă, Eugen Tomac a mulţumit public basarabenilor pentru sprijin. Acesta a spus că “încrederea mă obligă şi mă face să fiu mai responsabil…”.
Acesta a promis că va depune un demers pentru reducerea taxelor consulare în procesul de redobândire a cetăţeniei române şi este sigur că “procesul de redobândire a cetăţeniei nu se va bloca, indiferent de culoarea politică din România.
De sprijinul masiv al basarabenilor s-a bucurat şi un alt candidat al ARD, Viorel Badea. Acesta a câştigat Colegiul 1 Diasporă pentru Senat, acumulând peste 21.700 de voturi. Pentru Badea au votat peste 9.000 de cetăţeni români din Basarabia, voturile cărora au înclinat practic balanţa în lupta cu USL-istul Cristian David, care a fost votat de aproape 15 mii de alegători.»
Bănuiesc că Brînză, dat din start drept învingător de românii din diaspora, nu a trecut probabil şi pentru că românii din diaspora nu s-au prea înghesuit la vot. În schimb cetăţenii români ai Republicii Moldova s-au înghesuit de-a binelea. Şi au stat ore şi ore în cozi interminabile în faţa sediilor de votare, în frig şi zăpadă, pentru ca să-şi exercite un drept fundamental la care ţineau în mod deosebit. Laudă lor, laudă atitudinii lor cetăţeneşti responsabile, onoare celor care au demonstrat că şi-au dorit cetăţenia românească nu numai pentru a se plimba prin Europa cu paşaport românesc, dar şi…
Cei care participă la războaie în ţări vecine sunt numiţi de regulă mercenari
Dar şi pentru ce altceva? Pentru a lupta în războaiele politice ale ţării vecine, zic cu îndrăzneală şi mă hazardez să urmăresc în continuare acest gând. Cei care participă la războaie în ţări vecine sunt numiţi de regulă mercenari. Mai în glumă, mai în serios, aş vrea să mă întreb în rândurile ce urmează dacă nu cumva politicienii români au prins năravul de a-şi recruta mercenarii printre cetăţenii moldoveni.
Căci s-a văzut de la o vreme încoace că votul basarabenilor poate fi foarte important în alegeri, tot aşa cum a fost de exemplu prestaţia cazacilor zaporojeni în bătălia de la Cahul a lui Ioan Vodă cel Cumplit. Poate s-o confirme chiar Preşedintele Băsescu.
A atrage basarabenii în politica românească este convenabil. Sunt oameni care, date fiind vitregiile sorţii lor, au o anumită slăbiciune pentru discursul naţionalist şi anticomunist, îi poţi deci cuceri cu câteva vorbe frumos meşteşugite; dacă le mai dai şi râvnita cetăţenie, dacă mai oferi fruntaşilor ceva funcţii, bani şi onoruri, îi ai cu uşurinţă de partea ta.
Ceea ce convine mai ales în toată treaba asta e faptul că alegătorul basarabean nu este cetăţean român efectiv, nu trebuie să-i asiguri un loc de muncă, să-i dai alocaţie, asistenţă medicală, pensie la bătrâneţe etc. Nu, la toate aceste chestii prozaice se gândeşte guvernul moldovean, prin urmare, atunci când nu va avea de muncă, alegătorul român din Basarabia nu va protesta împotriva guvernului de la Bucureşti, dar va ieşi în Piaţa Marii Adunări Naţionale de la Chişinău. O minune! Alegătorul din Republica Moldova rezultă, pentru politianul român, o pradă râvnită. Şi o marfă ieftină!
Mă întreb dacă este tot atât de ieftin şi pentru contribuabilul român. De multe ori am încercat un sentiment de ruşine în faţa românilor simpli, săraci, care menţin prin munca lor, prin impozitele lor maşinăria statului şi care mai trebuie să plătească pe de asupra şi bursele studenţilor basarabeni, şi donaţiile de carte, şi salariile preoţilor din Mitropolia Basarabiei, şi activităţile Institutului Cultural Român şi multe altele.
Oamenii aceştia care s-au bătut de la un blid de fasole cu cârnaţi, care iau calea pribegiei şi fac muncă de slugă în Occident, care îşi riscă viaţa pe schele – oamenii aceştia, zic, oare ce gândesc atunci când ies la iveală cheltuielile injustificate ale DRP-ului în Republica Moldova?
Oare nu se uită la moldoveni ca la nişte profitori lipsiţi de obraz? Cu atât mai mult că Republica Moldova nu este un stat în care limba română, tradiţiile româneşti să fie ameninţate de o iminentă nimicire. Republica Moldova este structura statală protectoare prin definiţie a fiinţei limbii române şi tradiţiilor româneşti. Şi deci este frumos să fie lăsată să meargă pe propriile picioare.
Nu-i vorbă, orice ajutor este binevenit, cu condiţia ca acesta să nu creeze mercenari politici. Pentru că s-a zis – şi pe bună dreptate – că de multe ori moldoveanul care votează în alegerile din România nu cunoaşte adevărata situaţie a României, nu simte pe pielea lui efectele nemijlocite ale politicii româneşti, nu cunoaşte şi nici nu este interesat să cunoască dedesubturile vieţii politice din ţara celei de-a doua cetăţenii; cu toate acestea îşi asumă aroganţa să voteze şi să decidă astfel soarta celorlalţi cetăţeni români. Moldoveanul riscă să fie privit urât pentru asta. Dar vina desigur nu e a lui, ci a celor care îl manipulează.
Prea seamănă a ingerinţă în treburile interne ale altui stat promovarea unionismului prin marşuri stradale
Mă gândesc că politica românească din Republica Moldova nu e întotdeauna bine aşezată pe principii europene moderne. Prea se pune accentul pe etnie, într-o zonă în care etniile sunt mai multe, iar ceea ce contează cu adevărat sunt drepturile şi legalitatea. Prea seamănă a ingerinţă în treburile interne ale altui stat promovarea unionismului prin marşuri stradale.
Prea scandaloasă salarizarea preoţilor de la Mitropolia Basarabiei din bugetul României, cu toate că la fel de scandaloasă este şi salarizarea de la buget a preoţilor din România însăşi.
Victor Druţă