Sorin Cehan
A trecut şi de data aceasta, polemica s-a închis cu asigurări politicoase: “Nu introducem vize pentru români”.
Dar pe Theresa May nu a luat-o gura pe dinainte când a vorbit, în interviul acordat la Sunday Times, de introducerea de restricţii la libera circulaţie în UE pentru cetăţenii anumitor ţări. Nu a precizat despre ce ţări este vorba, dar, din întâmplare, imediat a spus că restricţiile pentru români şi bulgari expiră la sfârşitul anului viitor şi se aşteaptă un val de căutători de locuri de muncă din aceste ţări.
Politicos, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti a anunţat că românii nu vor avea nevoie de vize pentru a veni la Londra, iar restricţiile se vor ridica la sfârşitul lui 2013, nu mai devreme.
Dar aceste declaraţii sunt simptomatice pentru o anumită viziune politică a noii Europe ce se prefigurează, după criza care a divizat şi mai mult fostele ţări surori din Europa. Se vorbeşte de schimbarea statutului anumitor ţări, cele sărace şi afectate de criză, cum sunt Grecia, Spania sau Portugalia, care vor deveni un fel de Divizie B a Europei. De cealaltă parte, în Premier League, vor fi Germania, UK, ţările nordice… România, nu e nevoie să ne gândim prea mult în ce categorie intră.
Criza va remodela structura europeană, iar libera circulaţie, aşa cum a fost gândită de părinţii UE, va fi din ce în ce mai greu de aplicat. Dacă nu vor fi vize, vor fi alte condiţii, la fel de restrictive. Consens politic pentru aşa ceva există, între puternicii Europei.
Problema romilor care colindă Europa în căutare de breşe în sistemul social va grăbi o schimbare de principiu a liberei circulaţii: nu va mai fi liberă pentru cetăţenii Uniunii, ci pentru lucrători. Accesul la sistemul sanitar naţional, la beneficii cum ar fi alocaţia pentru copii, şomajul, pensia minimă garantată, va fi restrictiv, iar emigranţii din alte ţări UE vor fi un fel de sezonieri, cu drept de muncă, dar nu de cetăţenie ai ţărilor bogate.
A trecut perioada de iluzii, în care se considera că din ţările bogate se face transfer de bunăstare către ţările sărace ale UE. Acum ţările bogate nu mai sunt atât de bogate, ba sunt datoare vândute, transferul e de sărăcie, de la Est la Vest, iar barierele se ridică aproape de la sine.
Pe scurt, de restricţii nu vom scăpa decât când vom fi cetăţeni ai unei ţări bogate şi nu vom mai avea nevoie să emigrăm.