Abandonați acum 20 de ani în orfelinatele din România și adoptați de familii britanice, trei tineri s-au întors în locurile natale, pentru a-și cunoaște rudele.
“From Romania with Love” este povestea emoționantă a trei tineri britanici prin adopție, dar prin venele cărora curge doar sânge românesc, prezentată de canalul de televiziune ITV. Ei fac parte din cei 324 de copii adoptați de cetățeni din Marea Britanie, dintr-un orfelinat românesc, imediat după Revoluție. Documentarul, produs de North One, urmărește drumul celor trei care au ales căi diferite pentru a-și găsi familiile din România.
Unul dintre ei pornește pe urmele numelor din certificatul de adopție, altul trimite o scrisoare către părinții săi naturali, iar cel de-al treilea întreprinde o investigație prin intermediul rețelelor de socializare. Pentru Nicci Wheeler, unul dintre copiii adoptați, adevărata familie este cea britanică, însă a dorit să își cunoască și părinții care au abandonat-o la naștere. Nu a reușit să își găsească mama naturală, plecată de mulți ani în Italia, în schimb a ajuns la bunicul ei, în vârstă de 94 de ani.
Mama adoptivă a lui Nicci le-a spus realizatorilor documentarului că a decis să o înfieze pe fiica sa, după ce a urmărit o emisiune, în 1990, unde erau prezentate ororile din orfelinatele românești. Will Moult, este un alt personaj al documentarului ITV. Atunci când a fost adoptat, nu cunoscuse încă apa caldă, nu putea să meargă și nici să stea pe scaun. Acum, are 23 de ani și studiaza la Oxford pentru a deveni profesor. Spune că întâlnirea cu mama sa a fost emoționantă și a putut observa în ochii femeii că nu a dorit niciodata să își abandoneze copilul.
Cezarina Riley, acum în vârstă de 30 de ani, a fost unul dintre cele mai îngrozitoare cazuri. Timp de 10 ani a trecut prin mai multe orfelinate românești, unde a fost bătută și abuzată psihic. Crescută într-o familie din Marea Britanie, a ales calea armelor și are deja două ieșiri în Irak și Afghanistan. Nu își urăște mama care a abandonat-o:“Știu că avea 15-16 ani și o cheamă Violeta. Îmi amintesc atunci când aveam 16 ani și nu știu ce aș fi făcut, așa că nu o condamn”.
Mircea Maer