de Mircea Maer
Trebuie să îi dăm Cezarului ce e al Cezarului! După cinci ani la guvernare, atacat din toate părțile, ba de extremiști, ba de laburiști, „etonianul” David Cameron a reușit să obțină încă un mandat de cinci ani.
Mai mult, de această dată va „domni” singur, fără frânele liberal democraților care i-au trasat nu de puține ori, drumuri europene. Est europenii, deci și românii, ar trebui să țină un moment de reculegere pentru Partidul Liberal Democrat, singurul din regat care și-a pus în primejdie poziția politică prin europenismul său.
Fără liberali la guvernare, conservatorii au cale liberă să scoată țara din Uniunea Europeană, printr-un referendum cu care amenință de patru ani, să aplice legi anti-imigrație mult mai dure decât cele de până acum și să ceară la Bruxelles renegocierea tratatelor cu UE. Pentru că acesta este, vrem nu vrem, mandatul pe care britanicii i l-au acordat lui Cameron.
De cealaltă parte, Cameron trebuie să găsească o cale pentru a-i liniști pe scoțieni. Cele 56 de locuri în Camera Comunelor pentru Partidul Național Scoțian sunt un semnal că națiunea din nord așteaptă ceva în schimbul votului dat la referendumul de anul trecut pentru declararea independenței. Iar premierul le va oferi, ca unor câștigători de care are nevoie în parlament.
Este adevărat că UKIP nu a obținut decât un singur loc în Camera Comunelor, spre bucuria noastră și a celorlalți europeni din Regatul Unit. Dar nu trebuie să ignorăm faptul că, procentual, extremiștii au ieșit pe locul al treilea, fiind votați de peste patru milioane de cetățeni britanici. În România, cu un asemenea scor câștigi alegerile.
Este de înțeles astfel frustrarea celor de la UKIP care văd în parlament 56 de scoțieni aleși de un milion și jumătate de oameni. Sistemul electoral din Marea Britanie și-a spus din nou cuvântul, iar extremiștii nu au intrat în Parlament nu pentru că nu ar fi fost votați, ci pentru că au pierdut la mustață în multe circumscripții. Însă, așa cum spunea Nigel Farage, o nouă generație va vota peste cinci ani, iar lucrurile s-ar putea să se schimbe.
Așadar, prin acordarea a încă unui mandat conservatorilor, britanicii doresc, în mod clar, o îndepărtarea de Uniunea Europeană sau, în cel mai rău caz, o reașezare a relațiilor, dar astfel încât principiile naționale să primeze.
UE ar trebui să le mulțumească alegătorilor din Albion pentru că nu l-au lăsat pe Farage în parlament, dar în același timp să își ascută săbiile pentru războiul ce va să vină.