Stimate domnule Mircea Maer,
sau, mai degrabă, colega, v-am citit articolul despre așa-zișii ” fripturiști ” care au făcut parte din grupul celor invitați la acțiunea MRP pentru ziariștii din Emigraţie.
Înțeleg că aveți câteva nedumeriri, mirări, dar și supărări vis-à-vis de componenţa grupului. Totuși, titlul de ” fripturiști ” este nu numai exagerat, dar și nemeritat și jignitor la adresa unor oameni pe care, ȋn cea mai mare parte, nu ȋi cunoașteţi. Nu mă consider într-o astfel de categorie și, chiar dacă articolul este acid și punctează câteva semne de întrebare, nu cred că trebuie să ne “pălmuiţi” într-o astfel de manieră, mai ales că greșiţi și dvs prin însuși faptul că nu v-ați documentat suficient. Eu sunt jurnalistă, colaborez la publicaţii din emigrație (àpropos, cuvântul diaspora este folosit, în mod normal, pentru emigrația evreiască), am fost jurnalistă și în țară, la Radio Timișoara, cu care mai colaborez (de amorul artei). În plus, și eu mi-am plătit drumul din Canada în România, la fel ca și Bogdan Cront.
Pe colegii din grupul prezentat de dvs, i-am cunoscut, pentru prima oară, în acest interval de timp. Unii chiar se ocupă de jurnalism pt publicatiile din emigrație (de jurnalism general sau de jurnalism cultural), iar alții sunt colaboratori externi ai unor instituții mass-media din țară, iar unii nu sunt ziariști. Cum au fost aleși? Nu știu. Va trebui să vă adresați celor care au făcut selecția, pentru că a fost un concurs (cel puţin așa am înțeles) și fiecare și-a prezentat CV-ul.
V-aș ruga respectuos să publicaţi acest drept la replică/precizări.
Și, nu în ultimul rând, aș dori să știu și eu prezentarea dvs. profesională, ca să avem o bună colaborare.
Vă mulțumesc pentru înțelegere,
Cristina Mihai
P.S. Ca ȋn orice activitate de acest gen, unii ar trebui sa fie chemaţi și nu sunt, dar asta nu justifică aruncarea cu pietre ȋn oameni pe care nu ȋi cunoașteţi.
CM
Nota redacției: textul este exact în forma pe care care am primit-o pe e-mail, titlul aparține redacției
