Credința populară îl amintește pe Sf. Gheorghe ca patron al tinerilor și dușman de temut al vrăjitoarelor, al cărui praznic este în calendarul ortodox pe 23 aprilie.
Sărbătoarea nu s-a mai ținut însă, în acest an, pe 23 aprilie, slujba fiind mutată de Biserica Ortodoxă în a doua zi de Paști, pe 29 aprilie.
„Din rațiuni liturgice, atunci când sărbătoarea Sfântului Gheorghe se întâmplă să cadă în săptămâna Sfintelor Pătimiri, slujba acesteia se mută imediat după Înviere. Săptămâna Mare, a Sfintelor Pătimiri, este cea mai densă perioadă duhovniceasca din an, o perioadă de post intens dedicată exclusiv pregătirii pentru Învierea Domnului. Nu este, așadar, vorba de o modificare a datei sărbătorii, ci doar de mutarea slujbei acesteia în contextul liturgic din acest an”, a declarat purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu, pentru Adevărul.
Sf. Gheorghe are în cultura populară și atributul de patron al păstorilor, dat fiind faptul că începutul sezonului cald coincide în calendarul popular cu debutul sezonului pastoral.
„Denumită popular Sângiorz, este o sărbătoare prestigioasă cu semnificații multiple: agrare, pastorale, divinatorii. Gesturile și actele circumscrise acesteia durează 3 zile, la fel ca și la alte sărbători mari. Sângiorzul deschide și ciclul vegetațional, marcând intrarea în anotimpul cald, care se va încheia la Sf. Dumitru, Sâmedru”, potrivit specialiștilor în etnografie și folclor.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe sau George, unul dintre cei mai importanți sfinți, este pomenit de aproape toate Bisericile tradiționale, de obicei pe data de 23 aprilie.
S-a născut în Cappadocia, în secolul al-IV-lea, într-o familie creștină, în timpul domniei împăratului Dioclețian.
S-a înrolat în armata romană și, parcurgând ierarhia militară, s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința.
Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii, pentru a-și renega credința. A primit lovituri cu sulița, i-au fost așezate lespezi de piatră pe piept, a fost tras pe roată, băgat în groapa cu var, i s-au bătut cuie în picioare, i s-a otrăvit băutura, a fost bătut cu vâna de bou însă nu a renunțat la credință.
Unii martori ai suferințelor Sfântului Gheorghe, uimiți de puterea sa de a rezista la durere, au renunțat la credința în zeități păgâne, îmbrățișând creștinismul.
În timpul întemnițării sale, atingând trupul unui deținut mort din celula sa, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, să se creștineze.
Întrucât Sf. Gheorghe a respins oferta împăratului de a-i acorda înalte onoruri în schimbul renunțării la creștinism, Dioclețian a ordonat omorârea prin decapitare a Sf. Gheorghe și a soției sale, în ziua de 23 aprilie.
