Care este diferența între a alege o firmă de avocatură și a alege o companie de management al cererilor?
Atunci când aveți nevoie de asistență într-un caz de vătămare corporală, este esențial să faceți diferența între o firmă de avocatură „No win, no fee” și o companie de management al cererilor.
O firmă de avocatură specializată în obținerea de despăgubiri pentru vătămări corporale cauzate de un accident („personal injury”), reglementată de Solicitors Regulation Authority (SRA), vă oferă siguranță, transparență și va acționa responsabil. Veți avea un avocat dedicat, iar cazul dumneavoastră va fi gestionat cap-coadă de aceeași echipă, cu experiență și implicare directă.
În schimb, multe companii de management al cererilor nu sunt firme de avocatură. Acestea funcționează ca intermediari: colectează detaliile cazului și îl transmit mai departe către diverse firme de avocați, fără ca dumneavoastră să aveți un control real asupra alegerii.
Ce se poate întâmpla când alegi o astfel de companie și nu un avocat?
Primim frecvent apeluri de la persoane care au discutat inițial cu astfel de companii, fără să își dea seama că nu vorbesc cu un avocat. Mulți presupun, în mod firesc, că de la primul contact discută direct cu o firmă de avocatură, ceea ce nu este cazul.
Acest lucru înseamnă că puteți ajunge cu dosarul la un avocat dintr-un oraș îndepărtat, pe care nu l-ați fi ales niciodată în mod direct și cu care nu aveți o relație reală.
Mai mult, dacă ulterior nu sunteți mulțumit, schimbarea avocatului nu este întotdeauna simplă. Transferul unui dosar depinde de stadiul acestuia și de munca deja efectuată. Noul avocat va trebui să continue cazul așa cum este, nu să îl reia de la zero, ceea ce poate crea dificultăți și limitări.
Cum faceți diferența?
O firmă serioasă va afișa clar numărul SRA pe website-ul acesteia. Va prezenta transparent pe website echipa de avocați, cu experiența și specializările fiecăruia. Veți ști exact cine se ocupă de cazul dumneavoastră.
În schimb, companiile de intermediere: nu au număr SRA, nu oferă claritate asupra avocatului care va gestiona cazul, prioritizează volumul de cazuri pentru comisionul de transfer, nu calitatea serviciului.
Onorariul reținut de companiile de management poate fi mai mare
Atunci când este preluat un caz de vătămare corporală, majoritatea firmelor de avocatură — iar noi cu siguranță — oferă un contract numit Conditional Fee Agreement (CFA), bazat pe principiul „no win, no fee” (nu câștigăm, nu plătești).
În cadrul acestui tip de contract, onorariul de succes este plafonat, de exemplu, la 20% din anumite categorii de despăgubiri, în special cele acordate pentru durere, suferință și pierderi anterioare. Acest lucru înseamnă că există o limită clară și previzibilă a sumei care poate fi reținută din despăgubire.
Este foarte important ca orice contract să fie verificat cu atenție înainte de semnare.
În practică, întâlnim situații în care clienții, crezând că au semnat un CFA, au semnat de fapt un Damages-Based Agreement (DBA) — cunoscut și ca „contingency fee agreement”, prescurtat tot CFA. Deși denumirile pot crea confuzie, diferența este esențială: în cazul unui DBA, procentul de onorariu poate fi aplicat la întreaga despăgubire obținută, nu doar la anumite componente ale acesteia.
În ceea ce privește companiile de management (de tip claims management), acestea sunt, de regulă, remunerate de către firmele de avocatură la care direcționează clienții. Ulterior, firma de avocatură percepe propriul onorariu de la client, conform contractului agreat.
De aceea, recomandarea este simplă: alegeți direct o firmă de avocatură reglementată, unde știți cine vă reprezintă și aveți control, încredere și continuitate pe tot parcursul cazului.
