Divorțul e un eveniment la care nici nu îndrăznești să te gândești, dar care totuși devine în unele cazuri ultima soluție… Află din textul următor cadrul legal în care se desfășoară o separare în Anglia și Țara Galilor.
În primul rând, trebuie cunoscut faptul că divorţul nu se poate solicita înainte de trecerea primului an de căsătorie. După aceea, divorţul se poate solicita numai în cazul în care căsătoria este în mod iremediabil imposibil de continuat. Acest lucru poate fi demonstrat/argumentat în cinci moduri:
- Adulter din partea pârâtului (nu puteţi cere divorţul dacă adulterul a fost comis de dvs.).
- Comportament nerezonabil.
- Părăsirea petiţionarului de către pârât timp de minim doi ani.
- Separare doi ani şi pârâtul este de acord.
- Separare cinci ani.
Cele trei etape ale divorţului
În termeni juridici există trei etape distincte ale unui divorţ:
- Divorţul în sine. Acesta însemnă în mod efectiv încetarea unui contract (căsătoria) şi permite ambelor părţi să se recăsătorească dacă doresc. Actul juridic prin care încetează căsătoria este cunoscut sub numele de “decree absolute” (sentinţă absolută).
- În termenii cei mai simpli, cine ce ia şi ce pensie de întreţinere pentru fostul soţ se va plăti. Aceasta se obişnuieşte să se cunoască cu numele de “ancillary relief” (prestaţie compensatorie accesorie) şi este posibil să întâlniţi acest termen şi pe alte documente juridice. Din 6 aprilie 2011, termenul juridic oficial a devenit “Application for a Financial Remedy” (Cerere pentru un Remediu Financiar).
- Înţelegeri dacă există copii – custodie, întreţinere şi drepturi de acces pentru partea care nu are custodia.
PROCESUL
- Una dintre părţi depune o “Application for a Matrimonial Order” (Cerere de Divorţ), inclusiv, acolo unde este aplicabilă, o “Application for a Financial Remedy” (Cerere pentru un Remediu Financiar) şi o “Statement of Arrangements for Children’” (Declaraţie Înţelegere privind Copii).
- Cererea este primită de Tribunalul care se va ocupa de caz şi apoi o copie a acesteia va fi înmânată celeilalte părţi, numită ”Pârât”, care trebuie să confirme pentru primire – aceasta pentru a indica că a primit cererea şi dacă acceptă sau nu acuzaţiile care i se aduc în cerere. În majoritatea cazurilor divorţul nu va necesita avocaţi.
- Odată ce Tribunalul a intrat în posesia Confirmării de Primire, se trimite o declaraţie aplicantului pentru semnare. Prin aceasta se cere aplicantului să confirme că doreşte să continue divorţul şi că detaliile din cererea originală sunt corecte. Declaraţia se înapoiază apoi Tribunalului.
- Un Judecător Districtual analizează cererea, confirmarea de primire de către pârât şi declaraţia. Dacă constată faptul că mariajul este imposibil de remediat, atunci stabileşte o dată pentru pronunţarea “decree nisi” (sentinţei temporare).
- La momentul pronunţării sentinţei temporare, procedură ce constă în puţin mai mult decât citirea numelor părţilor, niciuna dintre părţi nu este obligată să se prezinte, cu toate că este o ”şedinţă cu uşile deschise”, adică accesibilă publicului.
- După şase săptămâni şi o zi de la emiterea sentinţei temporare, aplicantul poate solicita emiterea sentinţei absolute. Tribunalul va analiza din nou cazul şi va confirma o dată pentru acesta. Odată ce s-a emis sentinţa absolută căsătoria a încetat din punct de vedere juridic.
Dacă ambele părţi sunt de acord cu toate cele trei etape de obicei nu este necesară implicarea unui avocat. Actele de divorţ pot fi obţinute de la cea mai apropiată Înaltă Curte şi diferitele taxe judiciare nu ar trebui să fie mai mari de 350 de lire sterline. Un divorţ ”necontestat” se poate încheia în numai 16 săptămâni şi nicio parte nu trebuie să compară în tribunal.
În caz de dezacord şi dacă nicio parte nu doreşte să cedeze, atunci Cererea pentru un Remediu Financiar poate duce rapid la o creştere a taxelor judiciare în funcţie de ceea ce este în joc. Nu are sens să refuzaţi să daţi înapoi şi să plătiţi 10.000 de £ taxe de judecată dacă în joc este o sumă de numai 10.000 de £. Bienînţeles, situaţia este alta dacă în joc sunt 100.000 de £.
În mod similar, problema şi mai sensibilă a custodiei copiilor şi a pensiilor alimentare poate duce la bătălii legale îndelungate şi parţial, în încercarea de a reduce aceste bătălii şi pentru modernizarea întregului domeniu al legislaţiei privind familia pe 6 aprilie 2011, au fost introduse noile Regulamentele de Procedură privind Familia (Family Proceedings Rules).
Regulamentele de Procedură privind Familia
Noile Regulamente au scopul de a face legislaţia privind familia mai prietenoasă şi mai accesibilă.
O temă centrală a fost să se încurajeze în mai mare măsură folosirea unor soluţii alternative pentru rezolvarea disputelor – cum sunt medierile prin care se încearcă aducerea la o înţelegere a părţilor, înainte de ajungerea cazului la tribunal.
Soluţii alternative de rezolvare a disputelor
Chiar dacă procedurile legale sunt în plină desfăşurare, Regulamentele de Procedură privind Familia dictează că de fiecare dată când cazul este în faţa tribunalului, acesta trebuie să reanalizeze dacă soluţionarea alternativă este potrivită. Dacă este, atunci procedurile vor fi amânate, astfel încât fostul cuplu să poată fie să obţină informaţii despre soluţionarea alternativă, fie să participe la o şedinţă de mediere ori la o altă formă de soluţionare alternativă a disputei. Spre deosebire de Întâlnirile iniţiale, acestea nu sunt obligatorii şi orice parte le poate refuza. Însă dacă se întâmplă aşa vor interveni costuri legale mai mari şi procesul se va prelungi, astfel că există un stimulent puternic pentru acceptarea propusei soluţionări alternative.
Soluţionarea alternativă a disputelor este definită a fi ”o metodă de rezolvare a disputelor, care include medierea, în afara procesului obişnuit de la tribunal”. Multe sunt variaţii ale medierii şi acoperirea lor în detaliu este dincolo de scopul acestui articol. Ceea ce au în comun este obiectivul de a căuta o soluţie mai rapidă şi mai ieftină pentru a se evita întregul procesul de la tribunal – cu beneficii evidente pentru ambele părţi, pentru copii şi pentru tribunale.