Adina Drenga locuiește în orașul Bolton din nord vestul Angliei și predă matematica la o școală de acolo. A plecat din România în 2014, când avea 39 de ani, cu toată familia, după 20 de ani de muncă în învățământ unde a fost învățătoare. În doi ani, a reușit să-și găsească un post de profesor, iar acum nu are în plan să se întoarcă, dar, dacă ar fi ministrul Educației, ar ști ce să schimbe pentru ca școala românească să fie “ca afară”.
Adina spune că familia sa a luat hotărârea să plece după ce casa le-a fost incendiată din neatenția vecinului.
„Ne-am mutat în Anglia, după ce ne-am documentat cu privire la legislația în vigoare, drepturile și îndatoririle cetățenilor europeni, piața muncii, demersurile legale pentru închirierea unei locuințe și tot ceea ce presupune mutarea într-o altă țară. Am preferat Anglia deoarece și eu, și soțul vorbeam fluent engleza. Copiii se exprimau și ei cu lejeritate în engleză și ne-am gândit că ne va fi ușor să ne integrăm”, a declarat profesoara de matematică.
Ea mai spune că cel mai greu moment a fost atunci când părinții soțului său s-au îmbolnăvit, iar ei au avut de ales între a merge acasă și a le trimite bani pentru medicamente și îngrijire. Cum doar ce ajunseseră aici, au decis să le trimită mai bine bani pentru medicamente și îngrijitoare. „Au murit amândoi fără să ne aibă alături pe niciunul, fiind vegheați la căpătâi de familia extinsă… Acestea sunt cele mai grele momente ale exilului”, a mai spus Adina.
Profesoara a mai declarat că Marea Britanie i-a oferit posibilitatea să își crească copiii din salariul de profesor.
„Eu spun că Marea Britanie ne-a oferit o viață de familie normală și demnă, în care salariul ne-a ajuns să ne întreținem decent familia și să ne putem ajuta și părinții rămași în țară. E drept că ne-am orientat către o zonă unde chiriile sunt mai mici, însă fiecare oraș are farmecul lui”, mai este de părere Adina Drenga.
Femeia spune că principala diferență dintre școala românească și cea britanică este modul în care acestea sunt administrate. Ea mai crede că sistemul britanic dezvoltă aptitudinile de inserție socială: „copii învață de pe băncile școlii să respecte regulile, să îi respecte pe ceilalți, să lucreze împreună, să se protejeze tolereze unul pe celălalt”.
Întrebată despre micile atenții pentru profesori, Adina a spus: „sunt la ordinea zilei în UK”.
„De la felicitările de mulțumire, scrise mărunt, de mână, până la cutii de ciocolată, pixuri inscripționate etc. Condiția este să declari orice cadou mai scump de 10 lire primit”.
„Ne facem cadouri și între noi, în cancelarie, mergem împreună să sărbătorim diverse evenimente. Nu există competiție între profesori. Doar colaborare. Cel care nu se integrează și devine o frână în calea celorlalți este ajutat să evolueze. Nimeni nu concepe să lucreze de unul singur aici, așa cum se întâmplă în România. Nimeni nu e lăsat pe cont propriu, de izbeliște, în cancelaria din Anglia. E impresionant și reconfortant să lucrezi astfel. Iar copiilor le este exemplu”, a mai declarat profesoara de matematică.
Ea mai spune că este falsă ideea că știu mai multe copiii români față de cei englezi: „Copiii de aici au mai multe oportunități, iar cei care își doresc să învețe au toate pârghiile necesare. Specializarea pe domenii academice, însă, se face aici de la 16 ani, când copiii își aleg trei materii pe care le aprofundează pentru a merge la facultate, dacă asta își doresc, sau încep să învețe o meserie, dacă vor un alt parcurs educațional.”
