Cameristă la hotel, 6 lire pe oră: “O muncă infernală”

Româncele care fac curăţenie într-un hotel din Londra unde o cameră poate ajunge şi până la 400 de lire pe noapte, sunt plătite cu aproape jumătate din salariul minim. Patronii de hoteluri fac programul în aşa fel încât cameristele să nu câştige mai mult de 180 de lire pe săptămână.

Femeile sunt forţate să cureţe câte 14-15 camere pe zi în cinci ore. Cameristele susţin că li se repartizează un volum de muncă pe care ştiu că nu îl pot îndeplini în timpul alocat, dar nu au de ales, dacă vor să muncească. Româncele sunt deosebit de afectate, deoarece ele se confruntă oricum cu restricţii pe piaţa muncii, în UK putând lucra doar ca “self employed”, situaţie care le permite agajatorilor să evite obligaţia la plată a salariului minim pe economie şi să lase taxele pe seama angajatelor.

V-aţi gândit vreodată cât de curată e camera de hotel pentru care tocmai aţi plătit? Sau mocheta moale pe care v-aţi aruncat deja toate hainele? Ce ştiţi despre cele care vă aşează prosoape curate la baie şi au grija ca aşternuturile să fie perfecte?

La unul dintre numeroasele hoteluri din Londra lucrează cinci cameriste, din care patru sunt romance şi una este bulgăroaică. Cătălina, Elena, Ioana, Maria şi Eugenia lucrează de 4-5 ani la acelaşi hotel aflat în centrul Londrei, aproape de staţia Kings Cross. Hotelul cuprinde trei corpuri şi este o afacere de familie, după cum declară cu emfază de fiecare dată managerul, care este şi ginerele proprietarului hotelului.

Ca orice capitalist care se respectă, patronul hotelului caută sa scoată cât mai mult profit din cât mai puţin capital investit. Astfel, deşi este catalogat drept hotel de patru stele, hotelul are şi camere fără duşuri proprii, fără frigidere sau uscătoare de păr.

Hotelul a fost amenajat în trei corpuri de casă englezeşti, compartimentate la maxim, cu sala de mic dejun la demisol şi cămăruţe mobilate minimalist în care abia intră bagajele. Dacă faci greşeala să le laşi în mijlocul camerei, ai şansa să nu mai poţi ajunge până la uşă.

Dar totul străluceşte de curăţenie, datorită cameristelor care aspiră, şterg şi spală. Muncesc la 8 la 13.30 şi sunt plătite cinci ore. La un astfel de program care nu e nici part-time şi nici cu normă întreagă, fetele nu îşi mai pot lua un alt job şi sunt nevoite să mulţumească cu ce le dă angajatorul.

6 lire/oră

Patronii încasează între 100 şi 400 de lire pe zi de cameră, dar cameristele nu primesc mai mult de 6 lire pe oră. Dacă la alte hoteluri, curăţenia în 15 camere se face în 8 ore, aici fetele fac 15 camere în 5 ore. Şi chiar mai puţin, pentru că între 8 şi 10 dimineaţa, fetele lucrează şi la bucătărie şi în sala de mese unde se serveşte micul dejun. Sunt astfel forţate să cureţe o cameră în mai puţin de 20 de minute.

“În acest timp trebuie să facem nu numai paturile, să schimbăm lenjeria, prosoapele, săpunurile etc., ci să facem să strălucească băile, duşurile, toaletele. Nu cred că este o muncă mai umilitoare ca asta pentru bani atât de puţini. Trebuie aspirate scările, palierele, sala de mese, recepţia, de şters geamurile, oglinzile, spălat cănile, paharele, de asigurat cafeaua, zahărul şi ceaiul. Tablourile şi dulapurile trebuie şterse de praf, inclusiv marginile camerei, dând la o parte paturile. Camerele sunt mici şi te mişti cu greu cu aspiratorul, pe lângă mobilele înghesuite”, ne-a declarat Maria, una dintre cameriste.

Mânile amorţite

“Îmi amintesc că luni de zile la începtutul carierei mele de “maid” am avut vânătăi pe tot corpul, de la cât mă loveam de mobile. Luni de zile mă trezeam cu mâine amorţite de la ridicatul paturilor şi mutatul mobilei prin camere. Din cauza substanţelor pulverizate zilnic pe WC-uri, am căpătat şi o alergie.

Este o muncă infernală, contra-cronometru. Poate dacă am avea la dispoziţie mai mult timp, ne-am putea face treaba mai uşor. Dar suntem mereu pe fugă, tot timpul dăm zor, fiindcă patronul nu ne plăteşte mai mult de cinci ore, deşi munca ar fi de opt ore”, ne-a declarat Elena.

Lista zilnică de 14 camere (din cele peste 60, cât are întreg hotelul) constau din “DO” (“Due Out” – “Camere libere”) şi “O” (“Occupied” – “Camere ocupate”), litere care în limbajul cameristelor înseamnă că oaspeţii urmează să elibereze camerele sau să stea încă o noapte.

O cameră ocupată necesită mai puţină muncă (facerea paturilor mai degrabă decât schimbarea cearceafurilor mai salvează 5 minute), dar întotdeauna există posibilitatea ca un client să stea în cameră în timp ce fetele lucrează. “Un bărbat îmbrăcat doar în chiloţi m-a urmărit cum am curăţat întreaga cameră, de la frecarea toaletei până la golirea coşului de gunoi”, ne-a spus altă fată.

În afară de munca istovitoare şi umilinţa, cameristele se confruntă şi cu mizeria lăsată de unii clienţi în camerele de hotel. Funcţie de educaţia şi civilizaţia clientului. “De multe ori am fost dezgustată de firele de păr de pe pernă, de la duş sau WC, de urina pe capacul de toaletă, prăjituri mâncate pe jumătate, cearşafuri pătate. O femeie a murdărit atât de rău cearşafurile ei încât a trebuit să le îndesăm într-un sac special, şi nu au mai putut fi folosite niciodată. Camerele unde stau copii sunt cele mai rele, cu mâncare pe podea, pe covoare şi scutece folosite în coşul de gunoi. Astfel de mizerie demoralizantă consumă aproximativ 45 de minute pentru a fi curăţată şi nu 20 de minute cum pretinde patronul. Majoritatea menajerelor folosesc mănuşi în timp ce lucrează, dar unele sunt mari, aşa că eu nu le folosesc”, spune Ioana.

10 lire bacşiş

Este adevărat, că din când în când fetele mai găsesc în cameră şi nişte mărunţiş lăsat de clienţi sub formă de “tips”, dar e ceva insignifiant faţă de munca depusă. “Nu ştiam că femeile de serviciu primesc bacşisuri, aşa că a durat săptămâni până când am realizat că monezile lăsate în camere reprezentau un cadou intenţionat. Bacşişurile mele erau neînsemnate: aproape niciodată nu am primit mai mult de 1 liră şi de multe ori oaspeţii lăsau biletele cu texte despre cum trebuie să arate o cameră de hotel. Totuşi, într-o zi, am fost şocată când am găsit o bancnotă de 10 lire pe masă”, povesteşte o altă interlocutoare de-a noastră.

Generosul bacşis i-a inviorat ziua şi a motivat-o pe cameristă să facă o treabă mai bună în acea zi, dar situaţia ei nu s-a schimbat. Poate dacă femeile de serviciu de la hoteluri ar fi plătite lunar pentru toate orele lucrate, cu salariul legal, atunci viaţa lor ar fi alta.

Doina Ganea