Dacă e să privești în ansamblu aspirațiile și șansele profesionale pe care le poate avea în România un tânăr, abia ieșit din studenție, față de cele care i se oferă în Anglia, descoperi două imagini aflate la poli diametral opuși. Pe de o parte, acasă pare, în cele mai multe cazuri, o utopie, chiar o glumă seacă, să speri să-ți transformi pasiunea în profesie. Pe de altă parte, Anglia și-a făcut un obicei din a-i răsplăti de fiecare dată pe tinerii care îmbină munca cu pasiunea.
Adriana Dumitrache, o tânără din București, e un exemplu clar al contrastului dintre cele două țări. În România, când era studentă la marketing și își căuta de muncă, angajatorii îi închideau ușa în nas pe motiv că e prea tânără. Ulterior, după ce a terminat facultatea, a avut parte de același tratament, pe motiv că nu are suficientă experiență. “Acest cerc închis, paradoxal în sinea lui, îți taie tot elanul, toate speranțele că poți să ajungi să faci ceea ce-ți dorești”, spune Adriana.
Tânăra româncă visa la un job în publicitate, în zona comunicării digitale, dar oricât de multă pregătire educațională ar fi avut în domeniu și oricât de multă dorință și persuasiune ar fi pus în căutările ei, a ajuns rapid în punctul în care, așa cum își aduce aminte acum, credea că “visurile ei în domeniu nu o să se îndeplinească niciodată”. Piedicile clasice pe care le întâmpină în general tinerii absolvenți nu au fost totuși suficient de dure să-i distrugă ambițiile, doar că au convins-o că e cazul să le caute împlinirea în altă parte.
Destinația Anglia
Adriana a ajuns în Marea Britanie cu gândul de a-și realiza dorințele de acasă, de a pune bazele unei cariere, iar noua țară nu i-a întors spatele. A urmat un master în domeniul comunicării și încet, încet a început să-și vadă visul împlinit. “Am venit în Anglia în 2009, cu speranța ca aici să găsesc un sistem educațional mult mai bine pus la punct, cu profesori care își dau interesul și cursuri create astfel încât să te facă se te simți sigur pe cunoștințele tale și să capeți acea doză de încredere necesară când începi să-ți cauți de lucru. Mai mult decât atât, am sperat și ca atunci când începi să muncești să îți poți permite de la început un stil de viață decent, care să-ți ofere independență financiară. Să nu mai fiu nevoită, precum acasă, să apelez la sprijinul părinților, chiar dacă sunt de părere că nu este neapărat un lucru rău să primești un pic de ajutor pentru a-ți forma propriul drum în viață.”
Plecarea a despărțit-o de multe persoane dragi și de un stil de viață, specific românesc, cu care se obișnuise. Dar noua casă nu a fost lipsită de aerul de familie. Adriana a terminat masterul în Portsmouth, unde a locuit, înainte să se mute singură cu câteva verișoare, care au ajutat-o să se integreze și să nu simtă prea dur lipsa atmosferei de acasă.
Ambițioasă din fire, nu a așteptat mult pentru a-și pune planurile profesionale în practică. Chiar dacă la început a avut parte și aici de câteva experiențe neplăcute – clasicele probleme pe care le au românii cu deschiderea unui cont bancar sau refuzuri de la angajatori, Adriana și-a văzut, în scurtă vreme de la sosire, visul împlinit.
“Inițial am primit un job în departamentul de marketing on line al unei companii din Portsmouth care se ocupă cu transportul maritim. Prima zi la lucru a fost un vis împlinit, una dintre ce le mai fantastice experiențe. După numeroasele momente negative de acasă, în momentul în care am fost primită într-o companie britanică, care a avut încredere totală în mine și în calitățile mele, îmi venea să țip de fericire. Faptul că o companie nu m-a văzut și tratat ca pe un copil, ci ca pe un expert în devenire în domeniul meu, a fost o trăire pe care nu o s-o uit niciodată. Câteva zile am trăit cu un zâmbet mare de tot pe față, pe care nu-l abandonam nici în somn”, își amintește cu plăcere Adriana.
Sosirea crizei i-a răpit puțin din zâmbet, mai exact când compania la care și-a început cariera a fost forțată să facă restructurări. Călită de trecut, Adriana nu și-a pierdut entuziasmul nici în acest context și, la puțină vreme, și-a găsit un alt job, de data aceasta la o companie de vase de croazieră, în departamenul de comunicare digitală.
Acum glumește că, ținând cont de diferența dintre cele două companii, probabil o să iasă la pensie dintr-o companie care se ocupă de yahturi. “În mai puțin de doi ani am reușit să ajung să lucrez pentru una din cele mai prestigioase companii din sudul Angliei, iar responsabilitățile pe care le am nu cred că mi-ar fi fost înmânate de o companie din țară, până ce nu aș fi depășit pragul de 30 de ani. Chiar dacă sunt pe o poziție de asistent, sunt responsabilă de multe părți ale imaginii on-line a companiei pentru care lucrez. E un loc de muncă ideal, care mi-a oferit ocazia perfectă de a pune în practică tot ceea ce am studiat pe partea de dezvoltare de pagini web și online marketing. În plus, e un loc în care simt că-mi pot atinge noile ambiții: o poziție de conducere în departamentul de digital marketing, în cel mult 10 ani.”
Un alt ideal pe care Adriana și l-a mai propus e și să obțină cetățenia britanică. Dar asta nu înseamnă că vrea să uite de România. “Dorul de casă o să existe în totdeauna. Acum majoritatea prietenilor mei de aici sunt români și întotdeuna planurile de vacanță pe care le facem includ meleagurile românești”, spune cu nostalgie Adriana.