Rezultatul alegerilor prezidențiale din 2025 nu este doar un act politic, ci o oglindă a sufletului colectiv. Este o radiografie morală a unei națiuni care, pusă în fața unei alegeri fundamentale, a preferat ceea ce i-a fost servit ca fiind „acceptabil”, în loc să aleagă ceea ce este adevărat, dar greu de dus.
Nu e vorba, Doamne ferește!, de o comparație între vreun candidat și Hristos – dar modelul spiritual al episodului evanghelic rămâne valabil. Acolo, în fața poporului, au fost puse două figuri: una era Baraba – tâlhar cunoscut, dar figură brută, mai „concretă”, mai ușor de înțeles. Cealaltă era Hristos – neprihănit, care deranja prin blândețe, prin lipsa de compromis, prin prezența adevărului nealterat. Iar adevărul, când nu e înțeles, este respins. Mulțimea, influențată, manipulată, fricoasă sau pur și simplu ignorantă, a cerut: „Eliberează-l pe Baraba!”
Ce s-a întâmplat acum nu este cu totul altceva. În fața românilor s-a aflat, de fapt, nu doar un buletin de vot, ci o alegere între adevăr și minciună. Între un sistem care promite stabilitate prin control și obediență și o direcție de risc asumat, dar cu potențial de renaștere reală – fie că o asociem cu discursul lui George Simion, fie, mai adânc, cu figura profetică a lui Călin Georgescu.
S-a făcut alegerea între Adevăr și minciună. Iar minciuna, fiind ambalată frumos, a câștigat.
Românii au fost convinși, ca și atunci, că e „mai sigur” să nu tulbure ordinea. Au cerut, fără să realizeze, eliberarea Barabei ideologice: un sistem care îi minte frumos, dar care le răpește încet tot ce este viu – credința, suveranitatea, familia, pământul, școala. Au ales un sistem care promite „ordine”, „integrare”, „liniște”. Au ales ordinea aparentă, pentru că adevărul sperie. Adevărul cere asumare, jertfă, luptă. Minciuna e mai comodă – mai ales când vine cu zâmbet, fonduri europene și discursuri tehnocrate.
Într-un mod aproape ritualic, adevărul a fost scos în afara cetății. Discreditat, ridiculizat, etichetat drept periculos. Iar poporul – nu neapărat rău, dar slab, obosit, rupt de rădăcini – a tăcut sau a aplaudat.
Nu s-a făcut alegerea între candidați. S-a făcut alegerea între Adevăr și minciună. Iar minciuna, fiind ambalată frumos, a câștigat.
Mihai Vulpe – BC News
