Înainte să ajungă în Londra, Emil Mihai Lixandru a terminat Facultatea de Drept a Universității Dimitrie Cantemir, din capitala României. Are 29 de ani, este din București și a crescut la marginea Ferentarilor, în cartierul Rahova.
După o vizită la Las Vegas, în Statele Unite ale Americii, în 2008, și-a dorit să urmeze, ca mulți alții, visul american. Doi ani mai târziu și-a schimbat perspectivele și a ales Londra. Din aprilie 2013 face parte din echipa de avocați a Holborn Chambers, una dintre cele mai cunoscute firme de avocatură din Londra.
Mihai Lixandru este membru al „The Honourable Society of Lincoln’s Inn”, una dintre cele patru asociații de baristeri din Anglia și Țara Galilor. Am discutat cu el despre motivele venirii în Marea Britanie, dar și despre cum vede un barister problema românilor de aici.
Cum te-ai decis să vii în Mare Britanie?
Prima dată am venit în Marea Britanie în decembrie 2010. A fost o invitație de la un prieten care plecase în octombrie și la care venisem să îmi petrec sărbătorile de iarnă. O dată venit aici am înțeles oportunitățile și mi s-a deshis mintea, adică mi-au venit idei cu privire la viitorul meu. În țară tocmai terminasem stagiatura de avocat, dădusem examenul de definitivat, iar vacanța aceea era pur și simplu un moment de relaxare pentru mine.
Simțeam că în România am anumite limite, cam din toate punctele de vedere, atât financiar, cât și profesional și am zis că trebuie să plec. În 2008, am fost în Statele Unite, unde am stat patru luni în Las Vegas. De atunci m-am tot gândit să plec înapoi în SUA. Aveam deja conexiuni acolo, prieteni avocați, prieteni care lucrează în companii foarte puternice și care mi-au spus că îmi pot aranja toate documentele de care așavea nevoie. Dar, ajuns la Londra, am văzut oportunitățile de aici și mi-am dat seama că este mai bine dacă aș alege acest oraș, mai ales că Marea Britanie este mai aproape de România. Am dat la o parte visul american, pentru o perioadă, însă nu l-am abandonat în totalitate.
Ce ai făcut după ce te-ai hotărât să alegi Londra?
După sărbătorile din 2010 am stat în România până pe 4 iulie 2011. Mi-am pus pe picioare cabinetul de avocat din București, mi-am rezolvat toate problemele din țară, apoi m-am întors în Londra, tot la prietenul la care fusesem în luna decembrie.
La Londra am refuzat să am junk jobs, cum spun americanii, slujbe necalificate, prost plătite. Am preferat să mănânc mai puțin și să caut ceva pe măsura pregătirii mele. Am fost susținut moral și financiar de familie. M-au înțeles toți, au fost alături de mine. Din aprilie 2013 am fost acceptat să lucrez la Holborn Chambers, o cameră de baristers.
Ce face un barister în Marea Britanie? Această profesie nu există în sistemul juridic românesc.
Meseria de avocat în Marea Britanie este împărțită în două categorii: solicitors și baristers. În general, solicitor este un fel de consilier juridic în România, dar este ceva mai mult decât atât. Este și avocat. Solicitor-ul este cel care întâlnește clientul, aranjează dosarele. În momentul în care vine vorba de ceva serios, de reprezentare în instanță, atunci intervine barister-ul.
Înainte, un barister nu avea voie să se întâlnească personal cu clienții. Totul se făcea prin intermediu solicitor-ilor. În momentul de față, conform noii legislații, barister-ul poate avea șiclienți proprii. Holborn Chambers este specializată în mare parte pe cazuri penale, foarte grele.
Ce fel de cazuri ai avut de când ai început să profesezi în Marea Britanie? Ai reprezentat și români?
În paralel cu colaborarea de la Holborn Chambers, mai am și cazurile mele proprii. Am propria mea afacere, E.M. Lixandru Chambers, unde ma ocup de clienții mei personali. La Holborn Chambers am avut doar cazuri penale, însă eu lucrez în orice arie de drept.
Ca să dau câteva exemple: au fost cazuri cu droguri, atacuri rasiale, diferite dispute domestice, furturi de mașini. Am avut, la Holborn Chambers, cazul unui român, însă nu pot da mai multe detalii datorită confidențialității dintre client și avocat. Acum, voi avea o colaborare cu fundația MY Romania Group, un proiect surpriză ce va începe din toamnă. Atunci vom da și mai multe amănunte.
Ai putea să faci o comparație între sistemul juridic britanic și cel românesc?
Sunt avantaje și dezavantaje. În România, avantajul este codificarea lefislației. Aici nu există coduri, legislațiaeste amestecată, trebuie să cauți într-o mare de legi și statute. Avantajul este că în Marea Britanie ai mai multă libertate în ceea ce faci. Fiind vorba de un sistem de drept bazat pe precedent, te poți adapta la fiecare caz, în funcție de situație.
În România trebuie să știi pe de rost toate procedurile. Până la urmă, e bine să le stăpânești pe amândouă. În România se dau termene foarte ușor și la intervale foarte mari. Aici se dau foarte rar termene. De exemplu, procesul teroristului din Woolwich. S-a terminat foarte repede. Cazul s-a judecat în fiecare zi, nu s-a amânat de la o lună la alta.
Cum comentezi campania împotriva românilor?
Eu nu cred că în 2014 vor veni toți românii, așa cum se spune. În primul rând, aceasta este o țară foarte scumpă. Sunt mulți britanici care nu își permit să trăiască aici. Sunt mulți care trăiesc din ajutoare sociale. Mulți nu au slujbe. Eu întâlnesc la instanțele la care merg mulți infractori britanici.
De ce se generalizează atunci când se spune că numai românii ar fi infractori, când foarte multe jafuri și crime sunt comise de britanici?Am discutat cu englezi care erau îngrijorați și îmi spuneau că nu știu ce să facă din 2014, când toți românii se vor muta aici. Se întrebau dacă nu cumva vor fi ei nevoiți să se mute în altă țară.
În astfel de discuții m-am simțit destul de jignit pentru că sunt român și sunt și eu inclus în aceeași categorie și trebuie să mă apăr. De aceea, am încercat tot timpul să creez o imagine bună României, să promovez țara.
Mircea Maer