Importante documente referitoare la urmărirea marelui compozitor George Enescu, de către agenţi ai securităţii în timpul exilului de la Paris au fost dezbătute luni, 27 iunie, la sediul Centrului Cultural Român, de la Londra.
Pe 27 iunie, la etajul întâi al sediului institutului cultural, patronat de Fundaţia Raţiu, de la Londra, s-au întâlnit români din exil, studenţi rezidenţi, muzicieni şi britanici pentru a o asculta pe Ioana Raluca Voicu Arnăuţoiu, muziciană română.
Arnăuţoiu, ea însăşi parte din familia celebrilor partizani martiri anticomunişti, a prezentat o suită de scrisori din anii 1950 ale agenţilor poliţiei politice, care îl supravegheau pe George Enescu, aflat la exil, la Paris.
După instaurarea regimului comunist în 1948, George Enescu a ales exilul. Ultimii ani de viaţă ai marelui compozitor român au fost umbriţi de boală, de greutăţi materiale şi de intrigi politice în care era amestecată poliţia secretă comunistă. Un tablou cenuşiu al acestei perioade a fost schiţat de Ioana Raluca Voicu Arnăuţoiu, pe baza unei documentări alcătuite din date de arhivă.
Din cercetările doamnei Arnăuţoiu reiese un lucru cumplit: Enescu a fost nu numai supravegheat de agenţi, dar, deşi se află în libertate, la Paris, era ostatic intrigilor poliţiei politice. Agenţii care îl supravegheau pe George Enescu corespondau direct cu Alexandru Drăghici, fost şef al internelor.
Păzit de trei agenţi
După 1948, regimul comunist a făcut presiuni uriaşe pentru înregimentarea personalităţilor culturale româneşti, mai precis a celor cruţate de reprimarea în închisori. Muzicieni precum Mihail Jora sau Paul Constantinescu au fost persecutaţi, iar Enescu, supravegheat.
Se pare că agenţii cunoşteau precis situaţia materială precară a lui Enescu şi încercau să speculeze orice slăbiciune. După cum a precizat Ioana Raluca Voicu Arnăuţoiu, compozitorul se îmbolnăvise şi nu se mai putea întreţine din concerte. Pe lângă George Enescu au fost detaşaţi trei agenţi, Lucia, Bediţeanu şi Ionescu, iar activitatea lor a continuat până în 1954. Bediţeanu i-a falsificat şi semnătura, după cum arată documentele citate de cercetătoare. “A fost prins ca într-o capcană într-o intrigă politică menită să îl readucă în România”, a spus ea.
Arnăuţoiu: ” Enescu a suferit foarte mult”
“Cred că Enescu a suferit foarte mult pentru că a plecat din România şi nu ar fi plecat dacă regimul nu ar fi fost atât de agresiv. (…) Era extrem de legat de România; am rămas uimită în câte oraşe mici a cântat pentru ca oamenii să aibă acces la muzica de nivelul cel mai bun”, a spus Ioana Raluca Voicu Arnăuţoiu.
Compozitorul şi-a pierdut averea din România odată cu venirea comuniştilor, a amintit ea. înainte de 1948, Enescu era proprietar de terenuri în România, cumpărate din banii de concerte, iar pământurile erau administrate de tatăl său. “Reforma agrară l-a lăsat sărac. în documente el se întreabă de multe ori de ce au luat pământul”, a spus Arnăuţoiu.
Ea a explicat motivele complexe pentru care George Enescu a ales exilul. Pe de o parte, el s-a temut că regimul l-ar fi determinat să compună lucruri pe care altfel nu le-ar fi compus. “Apoi, a simţit o ameninţare vizavi de soţia sa, care se comporta ca o aristocrată şi nu putea renunţa la un anumit stil de viaţă”, a spus cercetătoarea. George Enescu a fost căsătorit cu o fostă prinţesă Cantacuzino, Maria Rossetti, şi în Bucureşti a locuit în Palatul cu lei, de pe Calea Victoriei.
În afară de deteriorarea severă a nivelului de trai, exilul i-a adus şi nefericirea bolii. “Boala l-a pus într-o situaţie dificilă, l-a făcut dependent de cei din jurul lui. S-a trezit fără un venit sigur, nemaiputând să cânte, la o vârstă înaintată”, a spus Ioana Raluca Voicu Arnăuţoiu.
Chiar în aceste condiţii, Enescu nu cedat nici o clipă, sub nici o formă regimului comunist. “Nu voia să colaboreze cu regimul, să ceară avantaje. Nu şi-a luat drepturile de autor din România ca să nu se creadă că a colaborat cu regimul”, a spus cercetătoarea. Cu tristeţe ea a conchis: “Poate că Enescu a considerat că plecând din România nu va avea probleme, dar regimul era cu ochii pe el”.
Daunele comunismului
Ioana Raluca Voicu Arnăuţoiu este muziciană, a cântat în Orchestra Filarmonicii Enescu şi predă la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Ea a întreprins mai multe cercetări în privinţa istoriei familiei sale, care a dat României cel mai masiv şi mai rezistent grup de partizani anticomunişti.
Arnăuţoiu a cercetat şi influenţa regimului comunist asupra lui George Enescu. Întrebată în cadrul dezbaterii de ce Enescu nu a ales să lupte prin muzică împotriva regimului, ea a arătat cât de profund a fost afectat marele muzician de regimul represiv instalat la Bucureşti. Arnăuţoiu a observat o simplificare a limbajului muzical în compoziţiile din ultimii ani de viaţă ai lui Enescu.
“O simplificare extremă a limbajului… Este parcă un refugiu într-o lume care nu are legătură cu realitatea”, a spus ea, comparând Sonata a treia, cu caracter românesc, pentru vioară şi pian cu Uvertura compusă în 1949, cu caracter românesc.
Lucrarea din 1949 are o scriitură simplificată, spre deosebire de sonată, unde fiecare sunet are cel puţin două – trei indicaţii de expresivitate, a spus ea. “Poate că lucrările pe care le-a compus ar trebui reevaluate, ţinând seama de presiuni”, a spus ea. Arnăuţoiu l-a parafrazat de altfel pe marele compozitor, care declara în 1930 că un compozitor ar trebui studiat odată cu epoca în care a trăit: “Nu văd de ce nu am cerceta ce s-a întâmplat cu Enescu în epoca sa”.
La dezbaterea de la Centrul Cultural Român din Londra au participat dr. Mike Philips, OBE, jurnalişti români, dar au venit din proprie iniţiativă şi tineri români rezidenţi la Londra. Aceştia ne-au spus că vin ori de câte ori au posibilitatea la dezbaterile Fundaţiei Raţiu, iar de data aceasta veniseră animaţi de subiect. Enescu.
O.I.