Oricât de departe ai pleca, indiferent de meleagurile pe care te-ai așeza, mai devreme sau mai târziu, dorul de România îți ia urma și te găsește chiar și în cel mai întunecat ungher, din cea mai ascunsă odaie. Așa s-a întâmplat și în cazul Roxanei Bălțaru, pe care dorul de casă a prins-o din urmă tocmai în Essex, unde aceasta a venit în 2010 să studieze sociologia. După un an de conviețuire cu dorul, tânăra româncă a reușit însă să-l mai astâmpere un pic prin înființarea unui Cenaclu literar pentru studenții români din UK.
Roxana spune că “un cenaclu literar pentru studenții români aflați în străinătate este o chestiune de bun simț, la fel ca o biserică ortodoxă sau un cabinet de consiliere psihologică”, pentru că reușește să construiască o punte între aceștia și țara natală. Dar, mai ales, e o necesitate pentru că are puterea să-ți satisfacă dorința de a comunica în limba maternă.
“În România scrisesem poezie și proză, iar în 2010 m-am găsit într-o țară străină ca studentă și ca româncă, purtând dorul de a mă exprima în limba țării mele. M-am înscris într-un club literar (‘Poetry and Creative Writing Society’) și mi-a luat un an să realizez că pentru mine a scrie în limba engleză înseamnă a ‘codifica’ și nu a ‘transmite’ un mesaj. De aici s-a născut ideea cenaclului literar. L-am inițiat gândindu-mă că mulți tineri români care se vor afla în situația mea ar putea renunța la scris la fel de ușor”, povestește studenta la sociologie.
În momentul de față se ocupă personal de coordonarea proiectului, dar spune că inițierea acestuia ar fi fost mult mai dificilă dacă nu ar fi primit sprijin din partea colegilor din comitetul Romanian Society, care i-au oferit oportunitatea de a se adresa unui număr cât mai mare de români, precum și asistență în chestiuni administrative. De asemenea, Roxana consideră și că “existența cenaclului depinde de fiecare membru în parte, ședințele fiind susținute prin prezența și activitatea celor înscriși.” Despre aceștia din urmă, inițiatoarea întâlnirilor culturale spune că majoritatea sunt studenți, dar cenaclul e deschis oricărui român care “vrea să se joace în limba maternă”.
Cenaclul e ținut într-o sală de seminar a Universității din Essex, iar desfășurarea sa constă în trei acte: lectura unui membru (urmată de feed-backul celor prezenți), o dezbatere pe o temă deja stabilită și, nu în ultimul rând, prezentarea unui scriitor (de preferință contemporan) și discuții pe textele acestuia. În limita timpului, mai prezintă concursuri literare și organizează ateliere de creație.
În ceea ce privește planurile de viitor legate de cenaclu, Roxana spune că singurul lucru pe care și-l dorește este continuarea existenței întâlnirilor. În plan secundar, speră să lanseze o antologie care să cuprindă creațiile membrilor pentru 2011/2012 și să colaboreze cu publicații din Romania și străinătate. “Personal, voi face tot posibilul sa întrețin acest cenaclu pe toată durata studiilor mele la Essex. Văd în el un spațiu în care limba română va continua să fie întreținută și valorificată, prin creații literare sau cel puțin prin dezbateri pe teme diverse (culturale, filozofice etc.). De asemenea mă gândesc la cenaclu ca la o legătură dintre țara natală și studenții aflați în străinătate. Ca membri ai cenaclului avem opinii și nu dorim într-atât să le transmitem lumii (nu suntem profesioniști), cât să nu uităm cum să le exprimăm. Cenaclul literar de la Essex nu vrea să ‘revoluționeze’ ci să se joace în limba română”, concluzionează Roxana.
F.B.