Menu
in

Liliana Stoica: UK este acasă!



A fost aupair, chelneriţă, menajeră, studentă la colegiu, profesor particular (tutor) pentru bătrâni indieni, voluntar într-un colegiu de engleză pentru străini, secretară pentru un prieten, tutor de engleză, franceză şi spaniolă pentru examenele copiilor britanici; traducător. În prezent lucrează ca tutor şi traducător prin Ambasada României. Numele ei este Liliana Stoica, mai cunoscută românilor din Londra după id-ul de pe romani-online.co.uk, ca Rebecca_UK.

 

Liliana a absolvit Univ. Al I Cuza, în Iaşi, în 2003, secţia engleză-franceză, după care a decis să vină în Marea Britanie ca au-pair. După doi ani de zile a fost nevoită să se întoarcă în România pentru că nu a reuşit să îşi schimbe statutul, din au-pair în self-employed. «Am lucrat apoi doi ani în ţară ca profesor. Am revenit în UK în 2007, printr-un “sandwich course”, prin BRG, o mare înşelătorie. Căutând să-i reclam pentru că m-au scos din program şi să informez autorităţile cu privire la ilegalităţile din program, am început să scriu pe forumurile din UK, încercând să îi sfătuiesc alţi români cum să evite intermediarii şi munca plătită sub limita impusă de lege, cum să evite exploatarea.»

Engleză şi consultanţă

Liliana nu s-a limitat la învăţăturile din păţania sa. A decis să îşi folosească pregătirea: «Fiind profesor de engleză şi traducător, am încercat să vin în ajutorul nou-veniţilor în UK printr-un topic interactiv numit “Să scriem corect în engleză”.

Nu după multă vreme am fost propusă ca moderator de forum, timp în care am dus o campanie deschisă împotriva intermediarilor exploatatori şi am iniţiat proiectul “Drop-in sessions”, în care ataşat pe probleme de muncă de la ambasadaă, dl. Bogdan Cârpă-Veche urma să dea consultanţă împreună cu români-online pentru nou veniţi.

Prima sesiune s-a intitulat “Drept de muncă în UK”, dar deşi am făcut publicitate, inclusiv prin net şi SMS, numai vreo 30 oameni au apărut, deşi Ambasada a plătit pentru o sală de 90 locuri. Dezamăgitor! Totuşi d-l ataşat ne-a pus la dispoziţie prezentarea pe care o pregătise şi astfel s-a născut tutorialul “Drept de Muncă în UK.” A doua sesiune “Calificări. Educaţie” nu a mai avut loc, din pricina promovării şi a interesului sub limita aşteptărilor.»

UK este acasă

Lilianei nu îi este dor de cozile de la ghişeele din România, de bătaia de joc a politicienilor, de angajatorii căre preferă linguşitorii în locul oamenilor de valoare. Iubeşte faptul că în Marea Britanie aproape totul se rezolvă prin internet şi telefon, iubeşte zâmbetul britanic şi nu l-ar schimba în vechi cu “mutrele acre” de la ghişeele şi din supermarket-urile din România. Pentru mine UK este acasă, deşi la inceput nu am ştiut nici să întreb unde e metroul. Acum m-am acomodat cu toate.

Uneori e agasant că trebuie să faci plângeri ca să rezolvi ceva, dar dacă în România faci plângeri, vorbeşti cu pereţii. Aici toate se îndreaptă, încetul şi cu răbdare, dar în general se rezolvă. Vremea nu e aşa rea, sunt spaţii verzi, flori, e curăţenie pe străzi…»

Liliana a venit în Marea Britanie pentru a-şi schimba mentalitatea. Nu este adepta bârfei şi a muşcăturilor pe la spate din România. «Nu m-aş întoarce în România definitiv, am plecat nu de foame, ci ca să-mi “deschid mintea”, nu ca să “fac bani”, ci să obţin satisfacţii profesionale şi personale.

Nu mă consider un patriot, iubesc România şi anumiţi români, dar de la distanţă. Nu m-am acomodat deloc în ţară pentru că este corupţie, linguşeală, tinerii nu au niciun cuvânt de spus. Din păcate sunt printre acei care consideră că “Nu m-am născut în locul potrivit”. Aici evoluez încet, dar sigur. De-a lungul timpului am fost au-pair, chelneriţă, menajeră, studentă la colegiu, profesor particular (tutor) pentru bătrâni indieni, voluntar într-un colegiu de engleză pentru străini, secretară pentru un prieten care a crezut în mine, tutor pentru examenele copiilor britanici – de engleză, franceză, mate – clase primare – şi spaniolă; traducător şi student la un curs postuniversitar.

Îmi place multiculturalismul, am avut de-a face cu foarte multe culturi, consider că nu există indieni mizerabili, evrei zgârciţi, nu cred în stereotipuri, cred în oameni care-ţi dau experienţe diferite. Eu am stat şapte luni ca au-pair la familie de indieni şi am fost ca fiica lor. Erau bucuroşi că le pregătesc copiii şi-i scot în oraş la muzee, în parc, etc şi uneori nu aveam deloc de făcut treburi casnice. Am fost la nuntă, logodnă, spectacole în comunitatea lor, ţinem şi acum legatura.

Aş putea vorbi despre ce nu-mi place la părinţii englezi: ei lipsesc copiii de responsabilităţi şi le oferă prea mare putere de decizie până la vârsta de 16 ani. Le acordă şi prea multă încredere, iar când e vorba de consecinţe, tinerii nu şi le asumă.»

Idei de afaceri

Tânăra visează să îşi deschidă o companie turistică internaţională care să cuprindă Anglia, Franţa, Italia, Spania şi România. «Doresc să deschid ochii străinilor cu privire la asemănarea dintre limbile romanice şi la frumuseţile răpitoare ale naturii care se află nu numai în ţări vestice, ci şi la noi.

Mi-aş dori să creez locuri de muncă angajând proaspeţi absolvenţi pentru a deschide o şcoală de sezon în care, în timpul unui sezon de, să zicem o lună, oaspeţii străini să înveţe româna de bază şi ceva geografie şi istorie. Dacă voi rămâne în învăţământ, acelaşi lucru îl voi face şi cu elevii britanici şi români. Din punctul meu de vedere, străinii pierd foarte mult nevizitând locuri unice din ţara noastră. Dar avem o problemă… “drumurile noastre toate”… Cine ştie, în 10 ani…»

“Mica Românie”

«Am prieteni mulţi, sper să nu am duşmani, în general ajut benevol şi voluntar. Din păcate trebuie să şi mâncăm şi să plătim chiria. Astfel, m-am gândit ce ar renta, pe lângă meditaţii. De curând m-am mutat din Edgware – Burnt Oak, “Mica Românie”, cum îmi place să numesc zona, pentru că ieşeam din casă şi dădeam “buna ziua” în româneşte. După ce m-am mutat, Ambasada a continuat să-mi trimită clienţi, dar le era greu să ajungă în Barnet unde locuiesc acum. Atunci am zis: “Trimiteţi documente scanate şi o taxă de £2 lire şi aveţi posibilitatea să vedeţi, verificaţi traducerea online, după care v-o trimit în plic cu factura.” A funcţionat foarte bine şi oamenii îmi plătesc banii în cont.

În felul ăsta se evită un drum în plus. Pe lângă serviciile de traducere, eu dau clienţilor şi date de contact, astfel ţinem legătura şi-i pot ajuta şi în probleme legale, ajutându-i să evite aşa-numiţii “avocaţi” care pretind sume enorme pentru informaţii pe care români-online le pune la dispoziţie gratis. Aici am satisfacţii profesionale (recomandări scrise de la copii de britanici pe care îi pregătesc pentru examenele în limba lor), clienţi mulţumiţi de traducerile efectuate (care mă recomandă altora) şi îmi creşte inima de bucurie când reuşesc ceva prin forţe proprii.»

Oana Grigore

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version