Într-o lume în care fiecare vrea să pară ceea ce nu este, Mariana Costin e autentică. Actriță de meserie, apoi director la Direcția de Asistență Socială din Bucrești, acum manichiuristă / pedichiuristă la un salon din nord-vestul Londrei. Cu toate astea nu simte că viața i se duce de râpă, din contră, e fericită, face ce îi place, are timp de poezie și, mai presus de orice, se simte liberă.
A rămas la Londra cu 34 de lire în buzunar
“Am venit aici cu puțin timp înainte să împlinesc 50 de ani. Mi-am dat seama, cu dezamăgire, că în viața asta n-am realizat nimic. Și totuși au trecut 50 de ani!”, își începe Mariana povestea. Faptul că acum locuiește de un an și jumătate la Londra, n-a fost nimic premeditat. A ajuns aici în mai anul trecut, la un schimb de experiență, pe când lucra ca asistent social, și ideea de a se stabili în UK s-a născut în cele câteva zile pe care le-a petrecut la Londra. “M-am hotărât să rămân deși nu aveam decât 34 de lire în buzunar”, ne-a mărturisit ea.
Mariana Costin este o nonconformistă. Nu a luat lucrurile din perspectiva “cine am fost și ce am ajuns”. După ce delegația cu care venit s-a întors în România, ea a rămas aici deși nu cunoștea pe nimeni. S-a dus la recepția hotelului în care a fost cazată și a întrebat dacă au ceva de muncă. Nu a găsit nimic însă a fost îndrumată către un hotel ieftin unde ar fi putut înnopta. “Când am ajuns la acel hotel, am simțit că l-am întâlnit pe Dumnezeu. Femeia de la recepție era o moldoveancă de peste Prut. Am întrebat dacă fac angajări și m-a pus să completez un formular. A doua zi dimineața am și început lucrul”, ne-a povestit Mariana.
Manichiuristă, la Londra
A lucrat la acel hotel o lună și jumătate, atât a putut.”Eu n-am muncit niciodată în viața mea fizic. Am fost o răsfățată mereu, îmi iubesc viața pe care am avut-o. Eu n-am gătit, n-am făcut curat, n-am călcat. Copiii mi-au fost crescut de părinții mei”, ne-a spus ea. Primul job la Londra l-a considerat un rol. “Am jucat o lună și jumătate un rol. Dacă luam totul în serios, astăzi nu mai eram aici”, a adăugat ea.
Aventura numită Marea Britanie a continuat la un magazine românesc, unde a lucrat și aici aproape trei luni. “La început m-au trimis la bucătărie. Și uite-mă pe mine, care n-am gătit niciodată mai mult de cartofi prăjiți și ouă cum am învățat să fac cârnați, mici, sarmale ori piftie”, a mai spus Mariana.
Acum, Mariana Costin lucrează la un salon românesc ca manichiuristă și este totodată managerul acestuia. Asta nu o împiedică însă să facă și curățenie, să facă și cafeaua șefului ori alte treburi care se ivesc.
Acțriță, la Teatrul din Galați
În primă fază, povestea Marianei Costin pare să fie trasă la indigo cu cea a tuturor românilor care încearcă să-și facă un rost în Marea Britanie. Diferența constă în faptul că ea a avut o cu totul altă viață în România. A terminat facultatea de teatru și a jucat ani buni la Teatrul din Galați, oraș unde lumea o oprea pe stradă să o felicite la fiecare pas. A avut ocazia să lucreze cu Silviu Purcărete la Teatrul din Craioava și timp de doi ani s-a plimbat peste tot în lume. Dar a renunțat și la teatru. A început o afacere împreună cu soțul ei, treptat a constatat că îi ocupă totul timpul și începe sa-și neglijeze familia. După 21 de ani de căsătorie, Mariana a divorțat de soțul ei, și el tot actor, și s-a mutat în București.
Director, la Agenția de Asistență Socială
„La început am lucrat într-o agenție imobiliară. Așa am reușit să-mi cumpăr o casă, în rate, bineînțeles”, a continuat actrița. “Apoi am găsit un alt loc de muncă, la Direcția de Asistență socială, unde m-am simțit la fel de bine ca pe scenă”. Costin a ajuns în timp directorul coordonator al instituției, însă salariul de 1300 RON era prea mic pentru cheltuiele pe care le avea. “Este trist să constați că lucrezi pentru asistență socială și în realitate ești tu cel care are nevoie de asistență”, a adăugat actrița.
Ceea ce a trăit pe când lucra ca asistent social a marcat-o profund. Așa a văzut că mulți dintre cei care primeau ajutor bănesc de la stat conduceau mașini de zeci de mii de euro. “Este scandalos să vezi cine primește bani de la buget și cu toate acestea, din cauza sistemului, să nu poți să faci nimic”.
Așa că a lăsat totul în urmă și a început o viață nouă în Marea Britanie unde are vreme să scrie și poezie.
Tristeți de mai
Privesc cum noaptea învăluie orașul în umbre violete,
Cum străzile, mai lasă-n urmă parfumuri deșuiete,
Copacii, își ascund culoarea în negru, gri, maro,
Și seara se scufundă, toată se sfârșește-n indigo.
Și lumea parcă uită să mai privească-n calea stelelor,
Și tu și eu uitatăm pentr-un timp, de noaptea ielelor.
Privesc prin geam cum liniștea se-așterne-n trotuare,
Cum lumea, se retrage firavă și tăcuta-n dormitoare.
În noaptea asta, privesc spre cer și ceru-i plin de stele.
Mici, mari, îndepărtate, colorate sunt toat ale mele!
Și vântul care-adie domol, cutremurând tainic frunzele,
Mă-nfioară-n liniște și pace, îmi înfioară gândurile.
E umbră în jurul meu și noaptea-i abia la-nceput.
Sunt triste emoții de mai și simt, lăuntric c-am pierdut
O mare de ore, o mare de timp din viața mea efemeră,
Mă simt săracă, și nudă, propria mea prizonieră…..(Mariana Costin)
Anca Pandele