“Day Labourers – Area hire”. Zonă pentru închiriat zilieri. Locurile sunt cunoscute printre românii veniti în Anglia în căutarea unui loc de muncă. In teorie, muncitorul cu ziua este o persoană fără calificare, dispusă să presteze cele mai grele munci, timp de 10-12 ore.
In realitate sutele de zilieri români au o calificare in ţara de origine, dar ea ori nu are căutare aici în Marea Britanie, ori nu este recunoscută si nu este însoţită de experienţă.
In UK un muncitor necalificat sau un zilier este plătit cu puţin peste sase lire pe oră.
Piaţa din Seven Sisters
Am descoperit un astfel de “loc de închiriat zilieri” în zona Seven Sisters, în N-E Londrei. Intrând intr-un bar din apropiere si arătând către grupul de emigranti români care sedeau la vorbă, am întrebat-o pe chelneriţă (tot româncă) ce se întâmplă acolo, iar ea ne-a răspuns cu nonsalanţă: “Ce să tie? E o piaţă! Pentru zilieri. Vin cu noaptea-cap si aşteaptă să îi ia cineva la muncă. In agricultură, constructii, mutat mobila. Diverse. Muncă de o zi-două, o săptămană două. Nimic nu e fix, totul e temporar. Sunt si sezonieri, dar mai rar , mi-a explicat femeia.
Era intr-o dimineaţă de septembrie când la “piaţă” erau adunaţi vreo 20 de muncitori aflaţi in căutarea unui loc de muncă. Oameni care trăiesc de pe o zi pe alta se trezesc cu noaptea-n cap si merg să fie alesi pentru o muncă nu tocmai uşoară. “Am plecat de la patru dimineata de acasă. Stau de două ore aici. Până acum nu a picat nimic. Dacă nu găseşti ceva pană la 8-9, poţi să pleci, pentru că ziua e dusă!
Ieri am fost la un salon auto second-hand care pregăteste masini pentru vânzare si avea nevoie de oameni pentru spălatul si curăţatul masinilor. Am familie aici si trebuie să le dau ceva de mancare. Nevasta lucrează la curăţenie. Dar cu banii câstigaţi de ea abia ne plătim chiria. Asa că dacă mai pică ceva de muncă e bine.
Am si eu calificare. In tară am fost fierar betonist. Aici am lucrat o vreme în construcţii, dar de când cu recesiunea e din ce în ce mai greu , ne povesteste Marius Anghelache.
In timp ce vorbeam, în fata grupului de oameni opreste o maşină japoneză. După o conversatie scurtă, patru muncitori se inghesuie cu chiu cu vai pe banchetele masinii. Inţeleg că muncitorii au fost selectaţi pentru ceva lucrări în agricultură. Curăţat grajduri sau ceva de genul acesta.
“Nu e cine stie ce castig. Ceva ca sa o duci de azi pe mâine. Ieri am fost norocos. Am fost cu cineva cu van-ul la mutat mobila. E vorba de mobila din casele în care chiriasii au plecat ori în graba si au abanadonat lucrurile, ori au plecat fara sa mai achite chiria. Am primit 80 de lire.
A fost ok pentru că nu mai muncisem de o saptamâna. Ce sa facem daca în alta parte nu mai găsim de munca. In tara nu ne putem întoarce. Ce să facem acolo? Ca e sărăcie cu lustru! Mai bine aici. Mergem cu astia, ca cel putin englezii stiu cum sa treaca peste o criză. La noi nici măcar atît nu au învăţat, se plânge Andrei Zane.
Oamenii nu se dau în laturi de la nimic când e vorba de a câstiga un ban. Fac orice fel de munca numar sa iasă bani.
Nu contează ca nu au o asigurare medicala, că nu au perspectiva unei pensii si ca în general nu au un viitor mai departe de ziua de maine. “Vin de un an aici. Am facut de toate. Am carat mobilă, am spălat catei, am vopsit garduri, am tăiat iarba, am spălat ambulante, am curatat WC-uri de plastic…
Am fost si la colectat de metal. Acolo nu am rezistat mai mult de doua saptamâni. Practic, nu prea dormi în activitatea asta. De pe la trei noaptea umbli pe strazi, pe la case, pe la gunoaie dupa metal. Colectezi orice, frigidere, masini de spălat, aragazuri, tot.
Asta pâna pe la ora noua. După care mergi cu ele la depozit, la fiare vechi. Dupa ora două după-amiaza, o iei de la capăt pâna seara la sase-sapte. E obositor si cît colectezi atîta castigi , ne-a explicat si Marian Necula.
E deja ora noua dimineaţa. Pâlcul de muncitori începe incet-incet sa se disperseze. Nu a fost o zi prea bună pentru munca. Ultimii doi oameni care pleaca se ciondanesc între ei. “Din cauza ta nu ne-a luat ala cu masina rosie. Nu te uiti în ce hal arati? îi reprosa un tip slab, dar putemic, barbatului cu burta care privea rusinat într-o parte. Ambii însa o vor lua mâine de la capăt.
Doina Ganea