Gabriela Mirela Deftu are 25 de ani şi este din Bucureşti. Ea este un exemplu elocvent că absolvirea unor studii universitare nu înseamnă automat că vei avea un serviciu şi un trai decent. Abolventă a Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, în România, nanny în prezent în Londra, pentru o familie cu doi copii, Gabriela este unul dintre tinerii care au ales să plece de “acasă” pentru că în România “tinerii nu pot avea un trai decent”.
Mai crede cineva în zicala celebră: “Dacă ai carte, ai parte?”. Mai este valabilă în vremurile noastre, în situaţia în care ne aflăm? Câţi dintre tineri nu au fost certaţi la un moment dat de părinţi pentru că nu pun burta pe carte, că nu iau note bune la şcoală şi prin urmare şansele să urmeze o facultate bună şi să aibă astfel parte de un viitor “strălucit” se reduc? Din păcate, în România, în momentul de faţă, foarte puţini dintre tinerii cu studii superioare, care au stat cu burta pe carte, se pot lăuda că au un loc de muncă bine plătit, că au un venit care le asigură un trai decent. Mulţi dintre tinerii cu studii superioare, bine pregătiţi, decid să emigreze deoarece nu văd viitorul pe care şi-l doresc în România. Nimeni nu îi poate condamna că fac acest pas, din moment ce un salariu mediu net nu acoperă nici cheltuielile de întreţinere personala (chirie, întreţinere, cablu TV, internet, telefon, mâncare). Ce să mai vorbim de cazul în care vor să îşi cumpere un apartament, o maşină sau sau să îşi întemeieze o familie, să aibă un copil? Gabriela Mirela Deftu este un asemenea caz. Şi-a tocit coatele pe băncile şcolilor, şi a fost nevoită să emigreze, ajungând tot la munca “de jos”. Gabriela a lăsat totul şi a plecat, imediat după facultate. «Personal, cred că nu trebuie să te plafonezi într-o ţară care nu te apreciază şi care nu schimbă nimic în sistem, dacă îţi poate fi mai bine în altă parte, chiar cu toate riscurile şi greutăţile pe care le presupune emigrarea.»
Gabriela, de ce ai plecat imediat după ce ai terminat studiile? «Am venit în Londra în ianuarie 2007, deci acum 4 ani. Viaţa de aici este, ca şi pentru toţi ceilalţi români din Regat, mult mai bună decât cea din România. Am plecat de acasă din cauza situaţiei care era atunci, acum ştiu că este şi mai gravă, şi foarte bine am făcut. Am plecat pentru că, deşi termini o facultate, nu ai serviciu, nu ai şanse sau posibilităţi de reuşită.»
Se vorbeşte mai mereu despre avantajele vieţii în Anglia, în străinătate. Dar uităm că este şi greu să fi emigrant: departe de casă, de cei dragi… Care este partea neplăcută a vieţii unui tânăr emigrant? «Desigur că nu este uşor departe de cei dragi. Îmi este foarte dor de casă, de părinţi, de prietenii lăsaţi acasă, de mâncărurile făcute de mama, de cluburi şi de viaţa de noapte, dar bineînţeles că cel mai dor îmi este de părinţi pe care de câte ori am ocazia, îi chem aici, şi aşa ne vedem mai des. În plus, când pleci de acasă ai nişte aşteptări care de cele mai multe ori nu se potrivesc cu realitatea. Mă aşteptam să fie zgârie nori aici, dar nu! Cu toate astea a fost bine. Şi cu vremea de aici m-am obişnuit mai greu, mereu plouă. Tot timpul trebuie să cari umbrela în geantă în caz că plouă, dar asta este, m- am acomodat. Este greu, dar mai greu este acasă. În primele zile în Londra am fost în Tesco pentru nişte cumpărături, şi deşi eu am lovit pe cineva din greşeala, acea persoană mi-a zis “sorry!”. Deci prima impresie a fost cea de civilizaţie şi bun simţ. Şi firesc, după prima impresie s-au schimbat enorm de multe între timp, întreaga viaţa mi s-a schimbat, eu m-am schimbat.»
Acum eşti nanny. Se câştigă bine din această meserie? «Da, lucrez ca nanny. Este mai mult decât bine. Câştig £450/săptămână, de luni până vineri. Cu aceşti bani îmi permit orice, oricât, oricând – shopping, maşini, holiday-uri: am vizitat Parisul, Bruxelles-ul, Grecia, Amsterdam, Scoţia, iar de Paşte mergem în Egipt. Comparativ cu România, pot să-mi permit şi ce nu visam!»
Câştigi foarte bine, dar dacă ai avea şansa să ai un salariu asemănător în România, te-ai întoarce acasă? «Dacă ar fi să am acelaşi salariu acasă ar fi ideal, n-aş mai sta pe gânduri, m- aş duce cu primul avion. Aş avea o viaţă foarte bună cu £1800/lună în România şi ce este cel mai important lucru, aş fi aproape de părinţii mei iubiţi. Lucrez de trei ani, zi de zi, cu englezi, şi pot să spun că-i cunosc cât de cât, nu-mi place că unii sunt cam neîngrijiţi, nu-mi place faptul că-şi cară copiii în pub-uri când merg să mai bea un păhărel. Cred că sunt puţin cam exageraţi cu libertatea lor, dar de la noi tot nu ştiu ce ar avea de învăţat, poate să fie mai responsabili.»
Cum se vede acum România, de aici, din Marea Britanie? «Cred că situaţia din România ne depăşeşte pe noi, cei de aici. Habar nu avem cum e să ai 60-70 ani şi să fi fără pensie, să n-ai ce mânca, sau doamne fereşte să fi bolnav şi să n-ai bani. Foarte puţini tineri din România reuşesc în viaţă, doar cei care fie sunt eminenţi, fie provin din familii bogate. Este păcat de ce se întâmplă în România acum. Este mai mult decât nedrept că a trebuit să plec la muncă în altă ţară, printre străini, dar Guvernul României nu oferă posibilitatea unui trai decent tinerilor români. M-am schimbat, da. Spre fericirea şi mulţumirea mea, m-am schimbat în bine: sunt mult mai civilizată, mai înţeleaptă, mai matură, mai calculată, mai optimistă.»
Oana Grigore