Robert Cazacu, cunoscut la Londra ca Robert Casey, este un tânăr cântăreţ din Sovata, România. Cânta două-trei zile pe săptămână şi în week-enduri într-unul dintre cele mai selecte restaurante din Southampton.
Robert Cazacu, 30 de ani, a studiat chitara şi pianul, iar după ce a absolvit liceul de informatică, a decis să se înscrie la şcoala de Artă din Târgu Mureş, unde a studiat Canto şi pian.
“La vârsta de 18 ani deja cântam în restaurant. Atunci repertoriul meu era tipic românesc, lăutăresc şi muzică uşoară, la fel şi muzică ungurească. Recunosc însă că mereu am fost atras de muzica internaţională. După o anumită perioadă am avut ocazia să cânt în contracte în Italia, Danemarca, Groenlanda, Spania, unde bineînţeles mi-am îmbogăţit şi mi-am perfecţionat repertoriul internaţional – jazz, standards, funk, pop, rock, country, soul, motown.”
Anglia, o noua viaţă
“De ce am ales această ţară? Pentru că în pofida faptului că vremea e absolut oribilă, îmi place aici, m-am obişnuit, mi-am facut prieteni şi m-am stabilit în Marea Britanie. Sincer nu cred că aş putea să mă întorc şi trăiesc ca muzicant în ţara noastră, deşi recunosc că uneori mi-e dor de nunţile româneşti, de muzica românească.
Am ajuns în 2007 în Anglia, am început să cânt prin pub-uri, ceea ce nu prea m-a încântat, dar a fost o perioadă de tranziţie, până când am ales acest format de “crooner”, mai pe româneşte muzică pentru toate gusturiile, deşi recunosc că mai mult m-am axat pe jazz şi soul.
Un nume “snappy”
Robert Casey e numele de scenă pe care tânarul l-a ales fără prea multă bătaie de cap. “Mi-a placut cum suna. Prima variantă a fost Robert Case, dar Casey e mai snappy. De fapt există un Robert Casey faimos în California cred sau Pennsylvania, un politician destul de cunoscut acolo.”
Robert simte că muzica pe care o cântă e ceea ce-i place şi că acest gen de muzică este mult mai apreciat aici decât în România.
“Pentru viitor încerc să exploatez acest format, solo Robert Casey. Ideea ar fi să găsesc ceva asemănător în Londra, dar nu am relaţiile necesare. Cu siguranţă o agenţie, un impresar m-ar ajuta mult. Sper să am şi norocul să găsesc persoana sau agenţia potrivită”.
Dor de mama
“Muzica e totul pentru mine, mă face fericit să văd că am această putere de a face oamenii să zâmbească sau să se întristeze, pentru că toţi avem muzica în noi într-o anumită măsură. Muzica e legatăde emoţii şi de amintiri. De exemplu, dacă e să cânt “Bed of Roses” mă întristez şi mi-e dor de mama, este una din melodiile ei preferate.
Muzica e un univers în care mă regăsesc ca persoană. Simplu: dacă nu crezi în dragoste nu poţi să cânţi o melodie romantică. Dacă nu ai suferit din dragoste, nu poţi să interpretezi spre exemplu”Ain´t noSunshine when she´s gone”. Muzica este parte din sufletul meu.”
În legatură cu partea financiară, spune că nu se poate plânge, inconvenientul este că face naveta din Londra în weekenduri şi stă departe de familie. “Totul îi datorez mamei mele care mi-a dat o educaţie bună şi pentru că a avut încredere în talentul meu. Mama şi sora mea traiesc în România, le vizitez în fiecare an. Mama m-a încurajat să cânt în contracte în Europa şi mereu am ştiut că am suportul ei. Mereu mi-a zis că muzica pe care o fac ar fi mult mai apreciată afară aşa că am hoinărit o perioadă de cinci ani în Europa cu contracte.”
Tatăl lui Robert este muzicant, şi-a părăsit familia când el avea patru ani: “El trăieşte în State, nu prea ţinem legătura şi niciodată nu m-a ajutat sau s-a interest, aşa că totul e datorită mamei mele care mi-a dat o educaţie bună şi a avut încredere în talentul meu. Am fost un elev foarte bun, m-am concentrat mult asupra muzicii.”
De ce Anglia
“Mi-a plăcut peste tot pe unde am fost, dar cumva mereu visam Anglia. Faptul că vorbeam engleza bine şi în Mallorca cântam pentru englezi m-au încurajat să încerc să vin în Anglia. În Mallorca un turist care mi-a devenit prieten mi-a oferit un job de entertainer în Wembley. Următorul pas a fost cel mai important pas din viaţa mea: am ajuns în Londra, am început să cânt. Toata lumea şi-a dat seama că sunt la un nivel mai presus decât “entertainerii” englezi de aici de prin pub-uri. Şi aşa am ajuns să cânt la cel mai select restaurant din Southampton.
Tot aici în sfârşit am găsit şi dragostea despre care cânt şi mai presus de orice liniştea şi un loc unde aparţin fără a trebui să hoinaresc. Logodnica mea este din Polonia şi sincer alaturi de ea am gasit linistea decare aveam nevoie”.
Melodii preferate
Despre melodiile preferate, Robert credă că sunt acele melodii “care te leagă de anumite situaţii sau amintiri”. În topul 5 al lui Robert se află: 5. San Diego Serenade – Tom Waitse; 4. Me&Mrs. Jones – Michael Buble; 3. San Diego Serenade – Tom Waits; 2. Reeling in the Years – Steely Dan; 1. Let´s Stay Together – Al Green.
Preferaţii lui sunt Paul Anka, Steely Dan,Tower of Power, Babyface, Stevie Wonder, Anastacia, Jennifer Hudson, Joe Satriani, Eric Johnson, GarthBrooks, Luis Miguel, Ricardo Montaner.
Alte detalii despre Robert: www.wix.com/robertcasey/robert-casey.
Oana Grigore