După ce publicul a fost bombardat de ştiri şi previziuni despre noul val de imigranţi din Est, partidele s-au gândit că ar fi bine să profite, aşa că UK Independence Party (de exemplu) îşi bazează campania electorală chiar pe frica britanicilor de imigranţi.
Nu ar fi atât de grav şi ar rămâne poate doar un joc politic dacă nu s-ar observă o creştere a atitudinii negative a cetatenilui britanic faţa de români şi bulgări.
Urmare a isteriei generale, însuşi Ambasadorul României a simţit nevoia să ia atitudine, încercând, într-un interviu acordat pentru The Telegraph, să liniştească britancii. Le-a spus că nu este cazul să se îngrijoreze – românii care au vrut să emigreze, au făcut-o deja.
Politicienii şi ziarele fac previziuni, calcule, estimări, dar omit un lucru simplu – să găsească măcar un roman care să declare: “aştept ridicarea restricţiilor pentru a putea emigră în UK”. BBC nu a reuşit să găsească românul dornic de emigrare, chiar dacă şi-a trimis jurnaliştii în România, şi la sat şi la oraş, in speranta ca găsesc pe cineva.
Calea pe care un român trebuie să o parcurgă pentru a ajunge în Marea Britanie este destul de anevoioasă, dar românul o parcurge dacă are promisiunea unui loc de muncă sau dacă are familie sau prieteni care să-i dea un ajutor pentru început. Fără şanse reale, mai nimeni nu este dispus să rişte, chiar dacă salariile sunt în România de 6 ori mai mici decât în Anglia.
Ioan Cercel, patronul unei mici firme de amenajări din Londra ne-a spus că pentru el ridicarea restricţiilor ar fi cea mai mare bucurie.
“Lucrez cu români pentru că sunt obişnuit cu stilul de muncă. Ştiu să-i motivez şi să-i conduc. Am încercat şi cu alte naţii, dar sunt leneşi sau poate nu mă înţeleg eu cu stilul lor.
Când se vor ridică restricţiile voi putea să angajez mai mulţi oameni, cu acte, legal, fără să mă chinui şi o să pot luă mai multe contracte. În Londra încă nu am întâmpinat probleme din cauza că suntem români, dar am auzit de la prieteni din alte oraşe că autorităţile s-au pus pe verificări oriunde e vorba de noi.
Din cauza unor ziare şi politicieni, avem de suferit. Tot noi avem de suferit, care muncim în locul lor. De ce n-ar putea să promită şi ei că fac metrou până în Scotia? Să promită orice, dar să ne lase pe noi în pace.
Eu nu cunosc pe nimeni care mai vrea să vină, dimpotrivă, ştiu câţiva cărora li s-a scârbit să fie refuzaţi la angajare pe motiv că sunt români”.
Adrian Mărginean locuieşte în Bournemouth. L-am întrebat dacă are de gând să îşi aducă familia sau prietenii în Anglia, sau dacă are vreo cunoştinţă care aşteaptă să se ridice restricţiile pentru a putea emigra.
“Mă întrebaţi asta din cauza ziarelor britanice, ştiu. Îmi pare foarte rău, pentru că lumea chiar îi crede. Sunt nişte absurdităţi, dar dacă le citeşte un englez care habar n-are ce populaţie are România, unul care n-a ieşit din oraşul lui toată viaţa, cum să nu le creadă?
Am încercat să citesc ziarul din perspectiva britanicului care nu a ieşit din ţară şi am văzut că vin 30 de milioane de români şi bulgari, am văzut că România e de fapt o ţară unde mijlocul de transport folosit este calul, am văzut că dacă vin românii creşte infracţionalitatea, că n-o să mai fie case şi Anglia va fi obligată să le dea beneficii românilor.
Serios, nu ştiu pe nimeni care să vrea să vină în Anglia. Nici acum, nici după ridicarea restricţiilor. Cei din România habar n-au că există restricţii. Dintre prietenii mei, cine a vrut a venit, restricţiile au putut fi mereu ocolite”.
Ioana Stanescu locuieşte la Londra şi încearcă să o aducă pe mama ei, dar nu reuşeşte să o convingă:
“Locuiesc şi muncesc aici de peste 3 ani. Niciodată nu m-am simţit atât de încolţită că român cum mă simt acum. Campania asta de întoarcere a britanicilor împotriva românilor e sub demnitatea lor. Nu înţeleg pe ce se bazează estimările lor ridicole; probabil că se gândesc că cei 100.000 de români îşi vor aduce toate rudele aici.
Gândiţi-va însă cât de greu este pentru o persoană care a trecut de 50 de ani să se adapteze la un mediu cu totul nou, într-o ţară a cărei limbă nu o vorbeşte. Capacitatea de adaptare a omului scade cu înaintarea în vârsta. Mi-aş aduce mama aici, însă nu ştiu cum s-o coving, încerc de 2 ani. Asta nu înţeleg englezii; nu toţi românii vor să vină în UK”.
Interesant este faptul că până şi unii britanici au început să observe că este ceva în neregulă cu estimările forţate şi cu isteria provocată de media.
George Farell, foto-jurnalist independent din Londra, ne-a spus: “În general nu mă preocupă imigraţia, ci mai mult cazurile sociale. Dar mi-a fost atrasă atenţia de declaraţiile recente ale unor politicieni, care spuneau că nu sunt suficiente locuinţe pentru un nou val de imigranţi.
Normal, m-am îngrijorat, am citit atent şi am încercat să fac o investigaţie, să aflu adevărul. Românii care sunt afectaţi în prezent de restricţiile pe piaţa muncii sunt ultima problemă a Marii Britanii – mi-am dat seamă că cei afectaţi sunt deja aici, iar în România nimeni nu pare să ştie de restricţii.
Am călătorit în trecut în România şi am prieteni acolo. I-am sunat şi i-am întrebat ce ştiu despre ridicarea restricţiilor. Mi-au spus că nu ştiu nimic despre asta şi că nu-i interesează. Mai mult, mi-au spus că nu cunosc pe nimeni care să vrea să emigreze. Ştiu că poate prietenii mei din România nu sunt reprezentativi pentru întreaga populaţie, dar mai este şi reportajul BBC-ului, care a ajuns la aceeaşi concluzie.
Mă întreb ce aş face eu în situaţia unui român obişnuit. Fără prieteni care să mă ajute, să mă îndrume, nu aş pleca să îmi iau viaţa de la capăt într-un loc nou, cu o cultura diferită, doar pentru că acolo aş putea câştiga ceva mai mult.
Oamenii sunt legaţi de locurile în care au crescut, România este o ţară frumoasă, oamenii de acolo sunt patroti, am văzut asta cu ochii mei. În plus, nu este o ţară aşa de săracă precum o prezintă cei mai vocali politicieni şi jurnalişti de la noi.