Luptătorul român Danny Sergiu, 26 de ani, originar din Timișoara, stabilit de 5 ani la Bath, a câștigat al treilea titlu consecutiv în Marea Britanie.
Pe 2 martie a devenit British Champion după regulile de K1, învingându-l pe fostul deținător al titlului, Alex Davis, un englez cu o experiență cel puțin dublă față de Danny. Lupta a durat 7 runde a câte 2 minute, iar decizia a fost luată în unanimitate.
În ciuda lipsei sponsorilor, în ciuda faptului că trebuie să muncească pentru a-și întreține familia, Danny luptă pentru pasiunea sa, iar această luptă îi aduce rezultate bune de fiecare dată. L-am întrebat pe Danny cât de periculos este sportul pe care îl practică și cum se împacă familia sa cu această pasiune neobișnuită a sa:
“Când am început să particip, în România, la intercluburi de amatori, părinții mei erau total împotriva acestor lupte. Când am ajuns în Anglia însă, când am început să am lupte mai grele, amândoi mă încurajează și mă sprijină. După 5 ani de antrenamente și lupte în Marea Britanie, mama mea este cel mai mare fan al meu. Iubita mea, galeză născută aici, nu îmi oferă tot sprijinul pe care mi-l doresc. Avem o fetiță împreună și o înțeleg, vrea să petrecem cât mai mult timp în familie.
De aceea, când îmi programez un antrenament în plus, am de dat foarte multe explicații. Sunt conștient că pentru antrenamente și pentru performanță sacrific din timpul familiei”.
Aveți o fetiță, așadar având în vedere că părinții tăi te încurajează, tu ai fi de acord că ea să practice un sport periculos?
“Bună întrebare – momentan aș spune NU. Nu mi-aș dori să o văd în ring, ca orice părinte nu suport să o văd nici plângând când se joacă și se lovește. În viitor sunt sigur că o voi iniția în Kickbox și Muay Thai, iar dacă va alege să facă performanță nu am altă variantă decât să o susțin 100%.
Cunosc destule fete care au ajuns mari în acest sport. De exemplu Julie Kitchen din Cornwall, este de 13 ori campioană mondială și i s-a acordat titlul de “Queen of Muay Thai”. Revenind la fetița mea, eu o voi susține în orice dorește să faca – de la șah sau balet până la sporturi de contact.”
În ultima vreme se tot vorbește de români în ziare, iar publicul britanic are tendința de a discrimina românii. Cum este în cazul tău?
“În afara ringului sunt o persoană normală, sunt glumeț și prietenos. Inițial nimeni nu mă crede când spun ce sport practic și câte titluri am. Când oamenii mă văd în ring, își schimbă părerea total.
Majoritatea englezilor mă laudă și din câte știu vorbesc frumos despre mine. Mai ales cei din domeniul artelor marțiale, pentru că sunt și arbitru și judecător în mai multe gale și le-am câștigat respectul. Sper că sunt unul din românii care îi fac pe britanici să se gândească de două ori înainte să ne numească poporul un popor de hoți, infractori și țigani. Din pacate sunt mulți români care ne strică total imaginea aici, români cărora simt nevoia să le mulțumesc și pe această cale – Mersi mult, frați români!”
Care este următorul pas în cariera ta de luptător?
“Din păcate, în prezent stagnez. Nu pentru că nu mi-aș dori să merg mai departe, ci mai mult din lipsa sponsorizărilor. Lupt și antrenez pentru gale mici și mijlocii, pentru că următorul pas necesită antrenamente scumpe și echipamente. Eu lupt pentru mine, pentru românii din UK și pentru România. Până în prezent am câștigat, pentru mine și pentru români, următoarele centuri de campion: Sudul Angliei, Britanic, Campion al Angliei, European și Intercontinental. îmi doresc să lupt în gale mai mari, mai celebre, să câștig titluri mai importante.
Vreau să le mulțumesc tuturor românilor care m-au susținut și care mă susțin de-a lungul carierei, fie că s-au antrenat cot la cot cu mine, fie că m-au șters de sânge în pauzele dintre reprize.
Din păcate, cu cât câștig mai multe titluri, cu atât văd mai puțini români în jurul meu, cu toate că eu îmi doresc mai mulți. Eu am nevoie de români în toate aspectele vieții mele de luptător: colegi români, elevi români la cele două cursuri pe care le susțin și de ce nu, chiar sponsori români.”
Dan Suliman