Violonistul Remus Azoiţei, 40 ani, este profesor la Royal Academy of Music din Londra. Singurul român angajat vreodată la această prestigioasă instituţie, afirmă într-un interviu în “Adevărul literar şi artistic” că îşi poate servi ţara mai bine din Marea Britanie decât din România. Violonistul a înfiinţat la Londra în 2007 Societatea Enescu şi l-a promovat cu hotărâre pe marele compozitor român. Dealtfel, alături de pianistul Eduard Stan, Remus Azoiţei a înregistrat prima integrală mondială George Enescu pentru vioară şi pian.
Remus Azoiţei a părăsit România în 1995 şi s-a stabilit în capitala Marii Britanii. “Sunt înşurubat în Londra atât de bine, încât nu mai simt asta. Sunt de 11 ani în Londra. Casa mea e la Londra, chiar dacă sunt legat sufleteşte de România. Însă casa mea, copiii mei, studenţii mei pe care-i ador, prietenii de care sunt conectat acum sunt la Londra. Sâmburele tot românesc rămâne, s-au schimbat însă detaliile.”.
A fost angajat de Royal Academy din Londra la vârsta de 30 de ani. “Eram cel mai tânăr cadru didactic de acolo din istoria Academiei, o instituţie foarte veche, de la 1728, de mare tradiţie şi greutate. Am ales Occidentul tocmai pentru că am prins această poziţie excepţională: să fii profesor la Royal Academy din Londra e o mare onoare şi pentru mine personal, şi pentru mine ca român”, spune Remus Azoiţei.
Profesorul predă la o clasă de zece studenţi din toată lumea. “Încerc să-i introduc în măiestria cântului la vioară. Predau timp de patru ani în timpul facultăţii şi la master, unde studenţii studiază vreme de doi ani. încerc să le explic studenţilor mei despre România şi despre Enescu. La început, ei sunt puţin reticenţi, pentru că nu-l cunosc pe Enescu. Încet-încet, cântându-i lucrările, îi văd aşa – că prind o dragoste fără margini faţă de muzica lui şi că nu-i mai lasă partiturile din mână niciodată”, declară Remus Azoiţei. Spune că tinerii muzicieni londonezi sunt, faţă de cei români, “La fel de tineri şi de înfometaţi ca ai noştri, în sensul bun al cuvântului, dornici de a învăţa.”
Întrebat dacă nu-i lipseşte bizantinismul românesc, Azoiţei spune: “Noi avem parfumul nostru, în tot acest bizantinism. În România se vorbeşte foarte mult, dar nu-i un lucru rău la urma urmei. Eu mă alimentez din atmosfera asta. E o parte a ADN-ului meu şi mă reîncarc din el. Rămân un produs bicultural, cu o bază românească.”
Dar nu se gândeşte să revină în ţară: “Cu cât am îmbătrânit, am înţeles că eu îmi port servi mult mai bine ţara din Marea Britanie decât din România. De acolo, am un impact mult mai mare, propag locul de unde am plecat la mai multă lume, cu un impact mult mai mare. Sunt mai fericit aşa. Am înfiinţat Societatea Enescu la Londra în 2007, astfel piaţa muzicală londoneză este bombardată de înregistrări cu Enescu. Aduc aşadar în Occident un crâmpei din ceea ce sunt, în locuri unde România nu prea există. îmi pot servi ţara mult mai bine, prin Enescu şi prin cântul meu, de la Londra.”
În 2007, Azoiţei a realizat un dublu CD cu prima integrală Enescu pe plan mondial, cu lucrările pentru vioară şi pian. Pentru aceste înregistrări a cântat la celebra vioară Stradivari “Maurin” din 1718, care i-a fost cedată pentru acest proiect de Academia de Muzică din Londra. După integrala Enescu, “cel mai mare proiect acum este soţia mea, care trebuie să nască iarăşi în iunie. Aşa că de atunci voi intra în concediu şi voi fi alături de ea. Mai avem un băieţel de 1 an şi 8 luni, Gabriel. Şi acum vom avea tot un băieţel, Lucian.”
(sursa: Adevărul literar şi artistic)
Numit de revista britanică “The Strad” “un virtuoz incurabil cu suflet şi tehnică fabuloasă”, violonistul Remus Azoiţei a debutat la 8 ani cu orchestra simfonică din oraşul său natal, Galaţi. După ce în 1995 a absolvit Conservatorul din Bucureşti la clasa lui Daniel Podlovski, Remus Azoiţei a obţinut o bursă de studii la renumita Juilliard School din New York, unde a avut şansa să studieze cu Dorothy Delay şi Itzhak Perlman, fiind distins cu titlul de Master of Music.
A cântat în săli de concerte prestigioase, cum ar fi Carnegie Hall în New York, Concertgebouw Amsterdam, Salle Cortot Paris, Konzerthaus Berlin, St. Martin-in-the-Fields şi Wigmore Hall în Londra, Auditorio Nacional Madrid sau Konzerthaus Viena. A colaborat cu artişti renumiţi, precum Lawrence Foster, David Geringas, Gérard Caussé, Michael Sanderling, Adrian Brendel, Nigel Kennedy.