„E ora 21.00. În spatele meu mai sunt vreo câteva sute de persoane. Am fost atât de aproape și totuși atât de departe… După nouă ore de stat în picioare, mă văd îngenuncheată de un sistem dinozauric, greoi și nedispus la actualizările nevoilor secolului 21”, povestește o româncă din Marea Britanie pentru HotNews despre modul în care s-a desfășurat procesul de votare, duminică, la secția din Portsmouth.
Ea spune că va depune plângere penală pentru încălcarea dreptului de exprimare a votului și îi îndeamnă pe românii care au fost în aceeași situație să facă același lucru.
Iată ce scrie Diana Voica:
„Mă numesc Diana Voica și de aproximativ doi ani și jumătate locuiesc în afara țării, mai precis în Marea Britanie. Ca orice cetățean conștiincios, îmi plătesc facturile la timp, impozitele și taxele locale și încerc să am un spirit civic activ. În data de 26 mai am hotărât să fac tot ce ține de mine să ajung la secția electorală pentru a-mi exprima votul.
Având în vedere numărul mare de români din regiune am avut de ales între a mă deplasa la Londra sau la Portsmouth. Am decis că în capitală șansele de a ajunge efectiv să votez sunt foarte mici, cu toate că au existat opt secții puse la dispoziția cetățenilor români și că în Portsmouth aș fi fost mai norocoasă.
Împreună cu jumătatea mea mai bună am decis să ne organizăm pe cont propriu să ajungem în Portsmouth, secția de votare nr. 303 (St Cuthbert’s Centre, Hayling Avenue, Portsmouth PO3 6GA), la o oră rezonabilă, știind că ne așteptau ore bune de stat la coadă. După o oră și jumătate de drum, plus un tren întârziat, plus alte zeci de minute de mers pe jos de la stația de tren am îngroșat rândurile în jurul orei 12.00 ziua. În fața noastră cel puțin 700 de oameni întinși pe aproximativ 200m și două colțuri de stradă așteptau să le vină rândul la urne.
Oamenii care ieșeau victorioși din clădire în jurul amiezii erau veniți de la ora 07.00 dimineața. Ne-au încurajat să rămânem, să nu ne lăsăm. În aproximativ 2 ore de așteptat ne-am deplasat circa 50m. Se înainta cu mare dificultate deoarece în cadrul secție de votare 303 din Portsmouth, după spusele celor care ieșeau din clădire existau doar două cabine de votare cu două ștampile aferente, iar personalul din comisie era alcătuit din patru oameni.
Înțeleg că oamenii aceia patru nu aveau nicio vină pentru subdimensionarea resurselor din secție și că au ales să vină de dimineață, conștienți că vor petrece următoarele 14 ore în aceeași încăpere, cu pauze limitate de mâncare și de toaletă, că probabil vor fi ținta frustrărilor votanților, a furiei și nervilor acumulate în atâtea ore de stat la coadă, dar hei, câți dintre noi nu am lucrat cu clienții la un moment dat? Știți cum e ca cineva să țipe la tine, să piardă timp prețios, al lui și al celor care așteaptă în spate, să fie puțin spre deloc constructiv și să pună presiune pe cineva care nu are absolut nicio vină.
S-a făcut ora 16.00 și noi încă nu am ajuns la jumătatea cozii. Am aflat că de fapt coada nu se termina în curtea clădirii, ci de fapt se continua în incintă, întinzându-se pe scări până la etajul al doilea. M-am dus să-mi dezmorțesc picioarele și am evaluat din nou numărul de persoane. În fața mea 100 pași până în curtea clădirii. În spatele meu, s-au adunat oameni pe încă 70 de pași. Mi-am zis că dacă tot am venit din altă localitate, stau până la terminarea programului, ținând în mine aprinsă speranța ca până la ora 21.00 voi fi votat.
Am vorbit cu familie, prieteni din țară să văd care e pulsul și să îmi țină trează convingerea că fac în continuare un lucru bun și că nu mi-am pierdut mințile alegând să fiu masochistă o zi întreagă pe banii mei. Un domn de lângă mine a rupt rândurile s-a dus la primul supermarket și a cumpărat apă. A împărțit-o frățește fără a cere bani.
Au venit oameni cu copii să voteze și li s-a spus că nu garantează nimeni pentru ei că vor avea prioritate.
Cirtiți continuarea materialului pe HotNews.ro.
